Gheorghi Gospodinov: Muncitorii din minele Marița-Est nu au încredere în politicieni, deoarece aceștia ne mint de mult timp
Interviu cu președintele sindicatului KNSB din minele Marița-Est privind atitudinea lucrătorilor minieri față de tranziția justă din regiunea Stara Zagora, în ce măsură aceasta oferă soluții viabile și este corectă
Vladimir Mitev, Malgorzata Kulbachevska-Figat
Gheorghi Gospodinov este președintele sindicatului KNSB de la minele de carbune lignite Marița-Est. În această calitate, el participă la diverse discuții legate de tranziția justă la nivel național și menține legături cu colegii sindicaliști din regiune și din Europa.
Interviul a fost realizat la 15 ianuarie 2025 – cu o zi înainte de formarea cabinetului lui Rosen Jeliazkov, care, pe de o parte, a declarat că dorește să păstreze industria cărbunelui în Bulgaria, iar pe de altă parte, caută să absoarbă fondurile din cadrul Planului de redresare și durabilitate prin punerea în aplicare a reformelor convenite cu UE.
Vladimir Mitev: Dle Gospodinov, știm că sindicatele Podkrepa și KNSB cartografiază în prezent competențele persoanelor care vor fi eliberate din minele Marița-Est ca urmare a tranziției corecte. Acesta este primul pas într-un presupu program de formare profesională. Care este conceptul din spatele acestei cartografieri? Ce competențe pot învăța oamenii din mine pentru a se recalifica?
Deși cartografierea a început luna trecută, aceasta nu a fost prezentată în mod corespunzător. Deși ambele confederații o realizează, colegii din sindicatul Podkrepa o resping mai degrabă. Nu împărtășesc în totalitate opinia lor.
Pentru mine, cartografierea ar fi trebuit să aibă loc. Doar că în Bulgaria pare să existe întotdeauna ceva ascuns, ca și cum scopul ar fi doar acela de a absorbi niște fonduri. Așa se simt minerii noștri.
Există ceva ce nu li se spune?
Nu există nicio îndoială că se vor lua bani pentru acest proiect fără ca acesta să fie util pentru muncitori.
Dar, de facto, cartografierea în sine este utilă. Chiar și în cadrul acesteia, una dintre întrebări este dacă doriți să rămâneți să lucrați în acest sector și să continuați să lucrați în complex. O altă întrebare este ce fel de salariu doriți să obțineți în viitor, dacă doriți să vă dezvoltați în zona Stara Zagora. Aceste răspunsuri vor fi apoi folosite în analizele de cartografiere.
În cazul nostru, în special în minele Marița-Est, procesul de cartografiere este dificil. În celelalte regiuni – în Bobov Dol, în Pernik și în centrale termice private, a trecut. Dar în centrala termică de stat și în mina de stat, unde ne aflăm noi, este dificil.
Oamenii nu acceptă cartografierea. Ei sunt influențați de discuția că cei care sunt cartografiați vor fi primii care vor fi concediați. Ei au cedat emoțiilor și insinuărilor.
Malgorzata Kulbachevska-Figat: Aceasta este ceea ce ne-a spus colegul dumneavoastră din Sofia, Ognyan Atanasov, care este responsabil pentru tranziția justă în cadrul KNSB.
Acesta este vicepreședintele nostru de la KNSB. Ceva s-a întâmplat aici și nu vă pot spune exact despre ce este vorba. Oamenii noștri nu acceptă cartografierea și este dificil să trecem prin acest proces.
Sunt conștient că peste tot în lume – în regiunile în care marile industrii se reduc, se face acest lucru. Trebuie să existe. Dar trebuie să fie făcut pentru toți rezidenții, nu doar pentru lucrătorii din mine și centrale electrice.
În ce măsură cred oamenii că dacă participă la această cartografiere vor fi concediați? Și este aceasta într-adevăr o interpretare corectă din partea lor?
Nu concediați, ci puși pe liber.
Un alt lucru este că complexul nostru alimentează oameni din patru districte – Stara Zagora, Haskovo, Yambol și Sliven. Multe afaceri secundare sunt legate de complexul Marița-Est. Aici ne întoarcem la tranziția echitabilă.
De când s-a vorbit în 2017 despre un acord ecologic și despre faptul că marii investitori vor veni aici, nu există absolut nimic. Nici măcar un investitor mic nu a venit.
Oamenii noștri întreabă – „Dacă mă recalific, pentru ce profesie să mă recalific”? Culegător de ciuperci? Păstor? Coafeză?
Dacă există o altă afacere și o altă industrie în jurul nostru, ne vom recalifica în acea direcție. Dar, din păcate, în Bulgaria de astăzi, dacă există oameni de stat printre politicieni, aceștia sunt împinși într-un colț. În ultimii ani, politicienii s-au schimbat la fiecare 3-6 luni.
A existat un ministru al energiei care dorea să facă 40 000 de hectare de fotovoltaice pe teritoriul nostru. Nu se mai vorbește deloc despre asta. El a plecat.
Existau planuri pentru ca Stara Zagora să devină o vale a hidrogenului. Și asta pare să fi fost măturată undeva. Acum trebuie format un guvern obișnuit. Nu știu ce să aștept de la el. Am fost mințiți de multe ori și nu mai avem încredere în nimeni.
Ce persoană sănătoasă la cap își va dărâma casa terminată și va aștepta să fie construită una nouă undeva? Mai întâi trebuie pusă fundația, să începi să construiești ceva nou și apoi să dărâmi vechiul. Este evident acum că complexul nu are nicio alternativă.
Chiar și atunci când centrala termică Contour-Global funcționează, vom continua să importăm energie electrică. În 2022, am avut o producție record de cărbune – aproape 35 de milioane de tone de cărbune. Toate profiturile s-au dus în Fondul de Securitate Energetică. Complexul Marița-Est și centrala nucleară Kozlodui au sprijinit afacerile din această țară în perioadele dificile din ultimii ani (deoarece Fondul de Securitate Energetică a fost utilizat pentru a ajuta la prețul energiei electrice pentru întreprinderi – n.r.). În momentul următor lucrurile se întorc și ni se spune – „Ieșiți afară!”. Nu funcționează așa.
Nu avem oameni de stat care să bată cu pumnul în masă și să spună că complexul Marița-Est este infrastructură critică, că aici există stocuri de război – ceea ce este o cerință a contractului de concesiune. Nimeni nu acordă atenție acestor lucruri. Când soarele răsare și se încălzește, ni se spune mereu că suntem superflui. Apoi, când se face frig, își amintesc să le mulțumească minerilor pentru că ne-au salvat. Nu funcționează așa.
Există o teză conform căreia minele din Marița-Est primesc subvenții pentru a fi menținute în funcțiune.
Nu există așa ceva. Noi subvenționăm întreaga economie bulgară, îi subvenționăm pe toți ceilalți. Dacă i-am fi ascultat pe politicieni să distrugem complexul, să concediem oameni, cine ar asigura acum electricitatea și echilibrul în sistem?
În 2020, din nou, s-a spus ceva de genul acesta – că randamentul a scăzut, că a trebuit să concediem lucrători și că am putea renunța la centralele noastre. Dacă va trebui, vom importa energie electrică.
Apoi am convenit cu conducerea minei să nu angajăm noi lucrători și să reducem personalul în mod natural. Apoi, în 2021 și 2022, mina a trebuit să funcționeze la capacitate maximă. 2022 a fost un an record în ceea ce privește producția.
Trebuie să se înțeleagă că trebuie să existe o planificare de urgență. Nu știm ce se va întâmpla. Se vorbește despre o nouă criză financiară și despre o schimbare în geopolitică. Acesta este motivul pentru care lucrătorii din complexul Marița-Est și din mină sunt importanți.
Dacă i-am fi ascultat pe politicieni atunci, în 2022, nu am fi fost în măsură să oferim această producție record. Atunci, întreaga afacere din Bulgaria a supraviețuit pe spinarea noastră, iar acum, din aprilie-mai anul trecut, am fost pe credit de la Holdingul Bulgar de Energie.
În conversațiile noastre și în publicațiile din mass-media, s-a subliniat că viitorul regiunii după o posibilă decarbonizare este dezvoltarea unor industrii specifice – mecatronică, agricultură și tehnologia hidrogenului. Care este opinia dumneavoastră cu privire la aceste intenții? În ce măsură sunt ele realiste de dezvoltat și în ce măsură sunt ele atractive pentru mineri?
Acestea sunt doar dorințe. Nici măcar un țăruș de construcție nu este amplasat. Nici măcar o bucată de pământ nu a fost mutată pentru a se putea construi ceva nou.
Munca noastră este o muncă fizică grea. Toată lumea ar dori să meargă într-un loc mai bun. Dacă ar exista astfel de fabrici, nici nu ar mai fi nevoie să depunem efort. Oamenii ar merge singuri într-un loc mai bun. Dar nu există.
Aceste idei sunt discuțiile politicienilor. Să-mi arate cineva chiar acum un proiect pentru ceva nou în regiune. Acestea sunt discuții despre absorbția fondurilor.
Există proiecte privind hidrogenul care ar fi trebuit să fie demarate până acum, dar nu au fost demarate încă…
Din câte am auzit, tehnologiile pe bază de hidrogen au nevoie de multă apă. Nu am încredere că aceste proiecte se vor realiza. Am avut o întâlnire cu oameni din Grecia cu ceva timp în urmă. Ei au făcut o fabrică de hidrogen în Grecia. Una dintre condiții, este obligatoriu să existe un port, o autostradă și o conductă în apropiere. Ei au spus că a fost construită, dar nu lucrau la ea la momentul respectiv pentru că nu aveau o piață.
Există o idee pentru o conductă de hidrogen din Grecia până aici.
Există o idee atât pentru conductele de hidrogen, cât și pentru cele de gaze naturale. Pentru mine, toate acestea sunt doar iluzii. Și nu se va întâmpla în următorii ani. În următorii 5-10 ani, nu cred că se va întâmpla.
Există, de asemenea, un argument conform căruia, dacă aceste activități care se desfășoară acum, cum ar fi cartografierea, nu sunt realizate, la un moment dat întreaga industrie va fi închisă. Cum vedeți o opțiune în care nu se face nimic? Lucrătorii nu au încredere în politicieni. Activitățile Planului de tranziție echitabilă nu sunt realizate. Ce se va întâmpla atunci?
Încrederea va reveni atunci când vor exista acțiuni reale pe masă. În acest moment, de șase sau șapte ani încoace, există doar vorbe goale. Doar vorbe. Politicienii noștri se gândesc cum să fure niște fonduri europene. Dacă se construiește ceva în Europa de Vest cu aceste fonduri, este minunat. Aici, nu există nimic. Doar minciuni. Acesta este motivul pentru care oamenii noștri nu cred. Nici eu nu cred.
Există politicieni la nivel național sau local care au fost în contact cu dumneavoastră?
Toți politicienii comunică cu noi până când ajung la putere. De atunci încolo, fugiți de ei.
În prezent, statul vrea să ne impună, prin intermediul unei companii, angajamente care ne sunt dăunătoare. Vrea să ne ia terenurile. Vrea să preia activitățile noastre, iar această companie poate angaja oameni din afară pentru a ne face munca, adică pentru a ne înlocui. În niciun caz nu putem fi de acord cu acest lucru.
Avem trei decizii ale Adunării Naționale de a păstra complexul Marița-Est. I-am întrebat: „Ar trebui revocate deciziile Adunării Naționale?”. Ei spun: „Da”. Da, dar nu. Nu vom fi de acord.
Ce activitate va desfășura această companie despre care vorbiți?
Contractul nostru de concesiune este pentru extracția cărbunelui și recultivarea terenurilor. Ei ne vorbesc despre un „model grecesc” de operare. Cu excepția faptului că modelul grecesc este pentru o mină închisă deținută privat, care cred că a trecut peste Uniunea Europeană. Acolo se formează o companie care ia terenul care trebuie regenerat, pentru că poluatorul trebuie să plătească, proprietarul privat îl dă statului, apoi statul îl angajează să lucreze din nou, ceva de genul acesta, nu am spus exact, iar UE îi dă de facto bani pentru regenerare pentru închidere.
Dar noi suntem acum o mină funcțională. Și suntem o mină de stat. În cazul nostru, apetitul oamenilor care sunt în umbră în jurul guvernului este pentru teren. Avem suprafețe uriașe, avem 150 de mii de acri de teren. Aceștia se înghesuie după pământ și se întreabă în ce fel ne pot înșela pentru a ne lua pământul.
Mâine ne vom întâlni în legătură cu un proiect de lege privind această companie. Unul dintre scopurile și oportunitățile pe care i le oferă acest proiect de lege este de a ceda obligația noastră în temeiul acordului de concesiune de a recultiva terenul. În acest fel, îi vom preda și terenul care urmează să fie recultivat. Se spune acolo că, de exemplu, ai putea fi un specialist în minerit, finanțat de cineva pentru a-ți furniza echipamente, apoi compania te-ar putea însărcina să faci acea reulctivare.
Sindicatul nostru a spus de mult timp că ultima bucată care va fi mutată în acest complex ar trebui să fie cu oamenii noștri, cu echipamentele noastre. Nu vrem nimic altceva. Vrem ca noi să facem totul.
Ei au spus presei că este vorba de utilizarea a 400 de milioane de leva (204,5 milioane de euro) în cadrul Planului de redresare și durabilitate, iar de facto este vorba de mai puțin de 50 de milioane de leva (25,57 milioane de euro), în contul cărora trebuie să ne ia terenurile pentru a le recupera. Proiectul de lege spune că Consiliul de Miniștri poate atribui, poate ordona prin decret, alte activități acestei întreprinderi. Dacă guvernul se schimbă mâine, așa cum se întâmplă în Bulgaria – se schimbă la fiecare șase luni – și altcineva vine cu idei mai extravagante, ne-ar putea elimina complet. Aceasta este lupta noastră în acest moment.
Cealaltă luptă este pentru minerit sau energie, ca în Polonia și Germania. În Polonia există, din câte știu eu, probabil peste 20 de legi miniere. Noi încercăm să prindem toate aceste oportunități cu o primă lege. Dar este dificil.
Care a fost experiența dvs. de comunicare cu colegii cu privire doar la tranziție în diferite țări din regiune – Polonia, Republica Cehă etc.?
Am fost în Germania, la RWE. Am văzut programul lor IPG. Apoi, unii dintre colegii mei au luat legătura cu colegii din Polonia. Anul trecut, în luna mai, ideea unei sărbători a energiei miniere a fost promovată aici. Astăzi am discutat despre acest lucru în cadrul unui grup de lucru din Sofia. Mâine vom fi din nou la Sofia în legătură cu ideea unei companii care să se ocupe de recultivare.
Una dintre minele noastre este pe cale să se închidă. De ce nu poate Europa, dacă este preocupată de noi, să investească acești bani în această mină?
Și ce vă spun când îi întrebați acest lucru?
Nu ne răspund. Ne țin în afara discuțiilor. Vor doar să fim de acord fără nicio garanție pentru oameni și pentru mină.
Ei ne țin departe de negocierile cu Comisia Europeană. Ministerul negociază. Iar ceea ce negociază nu este clar pentru noi.
Până acum câteva săptămâni au spus că această întreprindere era o cerință a Comisiei Europene. Săptămâna trecută se pare că această întreprindere era o cerință a statului bulgar, nu a CE. Ei îl justificau doar cu presupusa cerință a instituțiilor europene.
Repet încă o dată. Pur și simplu nu îi credem. Am fost mințiți de multe ori. Nu avem oameni de stat. Avem politicieni, dar nu oameni de stat.
Sindicatele europene vă oferă vreun ajutor?
Atât federațiile minerilor, cât și confederațiile KNSB și Podkrepa comunică cu partenerii europeni. Personal, există mai puțină comunicare cu noi aici, pe teren. De obicei se întâmplă la Sofia, la un nivel superior.
Aici, întreaga regiune, municipalitatea Galabovo, municipalitatea Radnevo, întreaga afacere, cu excepția agriculturii și serviciilor – totul aici este conectat la complex. Companiile din regiune lucrează cu complexul Marița-Est.
Și la un moment dat, când fabrica Contour-Global s-a închis și s-a anunțat că 300 de oameni au fost concediați, aproximativ 200 de oameni care se ocupau de securitate, curățenie și alte servicii au fost concediați. Dar nu s-a spus nimic despre ei. Există estimări că 120 000 de persoane sunt afectate direct și indirect de posibila închidere viitoare a complexului. Unde vor lucra acești oameni?
Pe 25 aprilie 2024, am fost la Sofia pentru un miting. Atunci ni s-au promis 250 de milioane de leva (127,83 milioane de euro) pe an. L-am întrebat atunci pe ministru când vor veni acești bani. Mi-a răspuns: „Într-o lună”. Până în prezent, nu a venit nici un ban și nu este clar dacă va veni ceva. Toate aceste promisiuni sunt uitate deoarece avem alegeri de două ori pe an. Se fac promisiuni zgomotoase și în final nu se întâmplă nimic. Acesta este motivul pentru care oamenii noștri nu cred.
Acum îmi amintesc că în viitorul apropiat o fabrică de panouri solare va fi construită în Stara Zagora. Aceasta este poate prima fabrică importantă care se va deschide aici în ultimii ani. Cum putem crede că regiunea își va păstra personalul, mijloacele de trai și veniturile? Așa că ne agățăm unii de alții și ne protejăm cât de bine putem. Nu știu cât timp vom suporta toate acestea. Dar nu vom renunța ușor. În niciun caz.
Din câte înțeleg, nu sunteți într-o poziție în care să vă puteți expune ipotezele…
Nu există o putere politică reală. Nu există nimeni cu resurse pentru a lua decizii cu care să puteți sta de vorbă.
Dar aveți o viziune proprie asupra modului în care ar trebui să decurgă pre-pod-ul echitabil sau asupra modului în care unele lucruri mai trebuie făcute, în loc să așteptați să fiți convinși de sugestiile altora?
Pentru mine, cel mai important lucru este să-mi asigur un mijloc de trai aici. Nu contează care sunt locurile de muncă, dar acestea trebuie să aibă mai multă valoare adăugată. 60% din personalul tehnic și de inginerie din regiunea Stara Zagora lucrează în complex. Avem specialiști. Avem oameni. Lăsați-i să furnizeze investitori. Dar să existe mijloace de trai în regiune, astfel încât oamenii care părăsesc mina să fie recalificați și să meargă acolo. Și nu există nimic de genul acesta.
Există o fabrică de cutii. Nu funcționează așa. A fost la fel de ani de zile. Nu există nimic în schimb.
Suntem într-un loc foarte bun din punct de vedere logistic. Există un port la 160 km distanță. Capitala este la 200 km distanță. Drumul dintre Ruse și Istanbul via Svilengrad trece pe aici. Există o autostradă. Avem linii electrice de 110, 220, 400 kWt. Avem apă. Avem de toate. De ce nu facem o zonă industrială pe teritoriile noastre?
Care este participarea echitabilă la tranziție a administrațiilor locale?
Ele sunt aservite guvernului central. Dacă ceva nu se întâmplă la Sofia, atunci nu se întâmplă aici.
Puteți explica sărbătoarea energiei miniere? Care este conținutul concret pe care îl propuneți și care sunt cifrele asociate cu propunerea dumneavoastră?
Aceasta este o idee preluată din Germania. Cu cinci ani înainte de vârsta de pensionare, ar avea loc ceea ce unii numesc pensionare anticipată. Eu o numesc concediu pentru minerit sau energie.
În ce măsură au politicienii – cel puțin cei care sunt responsabili cu energia – o idee despre activitățile dumneavoastră, despre problemele din industrie etc.?
Un ministru, un lider proeminent al Change Continues, ne spunea că 7.000 de oameni vor lucra în compania de regenerare. Noi i-am spus că în toate minele nu există 7.000 de oameni. Atunci a schimbat imediat numărul la 1000-2000. Asta este ceea ce înțeleg politicienii noștri.
Există politicieni pe care i-ați da ca exemplu?
Există politicieni care sunt preocupați de noi. Ei ne ajută, dar neoficial. Am spus la început că sunt puși la colț. Există oameni serioși și inteligenți în toate partidele. Există specialiști, există oameni pricepuți și capabili.
Sper că Europa va începe să renunțe la populismul ecologist. Termenele și cifrele care sunt stabilite în planurile de tranziție ecologică sunt nerealiste. Să sperăm că politicienii europeni se gândesc la popoarele lor.
Dacă vi se spune că aerul din Stara Zagora este poluat din cauza complexului Marița-Est, ce veți spune?
A existat poluare aici atunci când rachetele SS-23 ardeau în Zmeevo. Poluarea a fost simțită atunci.
Eu am o întrebare. Cum se face că nu a existat poluare până în 2005 și nu s-a vorbit deloc de poluare?
La centrala termică Marița-Est 2, desulfuratorul este japonez. Și una dintre cele mai bune tehnologii. La Contour-Global, desulfuratorul este de asemenea nou, american.
Vorbele despre aerul rău sunt speculații de bază. Nu voi face comentarii cu privire la fabrica Brickell. Aceasta este mai mică. Dar mi se pare o minciună sfruntată că aerul murdar provine de la centrala termică Marița-Est 2 sau de la complex.
Am citit unele scrieri despre câți oameni au murit din cauza aerului murdar. Dacă ar fi adevărat, nu ar mai exista oameni în viață aici.
Și dacă mă întrebați pe mine despre poluare, am fost în Cracovia, cu mult înainte de Covid-19. Când am ajuns acolo, oamenii se plimbau purtând măști și m-am întrebat de ce. Am deschis fereastra hotelului noaptea și am înțeles ce înseamnă aerul murdar.
Într-adevăr, Cracovia este orașul polonez cu cel mai prost aer. Oamenii de acolo se încălzesc cu lemne.
Acest interviu a fost pregătit cu sprijinul Journalismfund, în cadrul unui proiect mai amplu privind tranziția justă în Bulgaria, România, Polonia și Cehia într-o perspectivă comparativă.
Foto: Gheorghi Gospodinov (sursă: Gheorghi Gospodinov)
Abonați-vă la canalul din YouTube al Cross-border Talks! Urmăriți pagina de Facebook și Twitter a mediei! Cross-border Talks are și un canal în Telegram, iar aici e newsletter-ul lui din Substack!
About The Author
