Marin Florian: Protestele fermierilor și transportatorilor din România se datorează crizei de competitivitate

Vladimir Mitev, Discuțiile transfrontaliere, 17 ianuarie 2024

Marin Florian este președintele Sindicatelor Libere din România, membru al Blocului Național Sindical (Blocul Național Sindical). Lucrează în sindicate de 18 ani și a fost anterior președinte al structurii de tineret a BNS. 

Florian a vorbit pentru Discuții transfrontaliere și Podul Prieteniei despre protestele actuale ale producătorilor agricoli și transportatorilor din România. Ce motivează acțiunea lor comună? Ce legătură are cu mișcările de protest similare din alte părți ale UE, cum ar fi Germania? Cum reacționează sindicatele, guvernul și partidele politice la aceste proteste? Care este rolul Planului național de redresare și reziliență al României în toate acestea?

Marin Florian a fost invitat de Vladimir Mitev să comenteze toate aceste întrebări în cadrul unei discuții transfrontaliere.

Cauzele actualelor proteste din România ale companiilor și lucrătorilor din sectorul agroalimentar și al transporturilor

Bine ați venit la o discuție transfrontalieră despre protestele în curs de desfășurare din România. De o săptămână, în România au loc proteste ale fermierilor, ale companiilor de transport și ale șoferilor, precum și ale altor grupuri sociale, cu diverse revendicări legate de regulile fiscale, de Planul European de Reziliență și Redresare și de multe alte probleme. Aceste revendicări vizează reglarea fină a relațiilor economice și de putere din România.

Mi se alătură acum Marin Florian, care este liderul Sindicatelor Libere din România, un sindicat care face parte din Blocul Național Sindical. Domnule Florian, să începem cu această întrebare. Care sunt motivele acestor proteste în acest moment? Vedem multe grupuri care protestează în același timp. Vedem că există multă indignare. Poate că există o nemulțumire care durează de ceva timp. Deci care sunt motivele și care sunt marile revendicări acum?

Ei bine, în primul rând, bineînțeles că există multă tensiune socială în România. Dar nu este doar în România. Ea există în toată Europa. O puteți vedea în Germania, în Franța și în alte țări. Acestea sunt țări care au consolidat democrația.

Cred că principala preocupare a protestatarilor români este modelul economic actual. Am să menționez aici situația din sectorul agroalimentar. Dacă vă uitați la categoriile care protestează, vedeți că sunt atât muncitori, cât și antreprenori din sectorul transporturilor și din sectorul agroalimentar. Ambele fac parte din ceea ce noi numim pachetul legislativ Pactul Verde. Acestea sunt cele două sectoare care sunt cele mai afectate de tranziția ecologică.

Dacă ne uităm la Germania în acest moment, una dintre principalele preocupări este că guvernul va reduce subvențiile pentru motorină. Această acțiune este împotriva a ceea ce pot suporta fermierii, deoarece trebuie să ținem cont de faptul că Europa s-a confruntat cu Covid și s-a confruntat cu o criză a inflației. Și chiar acum discutăm despre intrarea în vigoare a unor reglementări care fac parte din pachetul climatic. Și mă refer la Pactul Verde, dar nu numai la Pactul Verde.

Nu neg că Pactul‌ Verde este o necesitate. Este o decizie a sistemului nostru politic. Da, trebuie să urmăm Pactul Verde. Este calea de urmat. Dar trebuie să o facem într-un mod care să fie acceptabil din punct de vedere social pentru părțile interesate, în acest caz fermierii și sectorul transporturilor. Mai presus de toate, avem o situație de criză geopolitică. Există diverse războaie și probleme geopolitice. Războiul din Ucraina afectează în principal țările care au graniță comună cu Ucraina. În acest context, există un pachet de revendicări din partea fermierilor, după cum am văzut în comunicarea dintre fermieri și Guvernul României.

Deci, avem mai multe crize care acum se suprapun. Și revenind la modelul economic, cred că este ceva destul de important. Dacă vă uitați la speculațiile din sectorul agroalimentar, puteți vedea că sunt destul de mari. Dacă o priviți dintr-o perspectivă globală, aceasta este o problemă.

Dar a doua problemă pe care trebuie să o luăm în considerare este că există o mare inegalitate în sectorul agroalimentar. În România avem 1 milion de mici fermieri de subzistență și câteva companii mari care fac foarte mulți bani. Și dacă ne uităm la subvențiile care vin de la Bruxelles, dar și la produsele cu valoare adăugată din sectorul agroalimentar, vedem cum sunt distribuite între părțile interesate. Micii fermieri nu primesc prea mult, mai ales în contextul inflației și al creșterii prețurilor. Faptul că hipermarketurile preiau practic toate profiturile este o situație în care fermierii nu sunt capabili să avanseze.

Acest lucru înseamnă că statul, sistemul și piața ar trebui schimbate, astfel încât micii fermieri să poată obține profituri. În caz contrar, aceștia vor continua să fie nemulțumiți, iar tensiunile sociale vor crește. Aceasta este o nișă pe care extrema dreaptă o exploatează foarte bine. Ei sunt foarte interesați să dea o notă politică acestei mișcări de protest.

Pe scurt, cred că protestele sunt justificate. Ele trebuie să continue.

Contextul internațional al acestor proteste

Cred că ați descris foarte bine contextul românesc al protestelor. Acum aș vrea să vă întreb despre situația internațională în care au loc aceste proteste. În momentul de față, în Germania au loc proteste importante și din partea unor grupuri economice similare și poate cu revendicări similare. Iar cu ceva timp în urmă, în timpul crizei Corona, a existat un protest important al companiilor de transport din Canada. Așadar, aș dori să vă întreb:‌ în ce măsură sunt aceste proteste un ecou al protestelor internaționale sau în ce măsură au o anumită legătură internațională, cel puțin la nivel de idei și inspirație?

Situația în perioada Covid-19 era diferită. Trebuie să ținem cont de faptul că mișcările de protest din timpul pandemiei Covid-19 se confruntau cu multe provocări. Nu cred că situația de astăzi este similară cu cea din Covid-19. Dar ceea ce au în comun toate aceste proteste este piața. Piața este un instrument care, în acest moment, nu asigură o distribuție echitabilă a valorii adăugate.

De ce se întâmplă acest lucru? Este cât se poate de clar că cei mai puternici beneficiază cel mai mult de pe urma pieței. Iar principiul concurenței este inerent modului capitalist de a face lucrurile. Economia de piață favorizează cele mai puternice companii. Acestea câștigă foarte mult. Acestea au capacități și resurse care le permit să supraviețuiască diferitelor șocuri. Ele au suficiente capacități pentru a fi stabile în aceste vremuri dificile.

Nu este cazul multor persoane și mici antreprenori care lucrează în sectorul transporturilor. Lucrătorii din sectorul agricol și alimentar nu au, de asemenea, suficiente capacități și mijloace pentru a fi rezilienți. Ei nu au mijloacele necesare deoarece piața nu le oferă mijloacele necesare pentru a supraviețui și a se dezvolta în acest cadru. Nu vorbim despre orice fel de marfă. Vorbim despre alimente. Este o marfă care este esențială pentru existența noastră. Dacă nu ai acces la alimente sănătoase, întreaga ta viață va fi afectată. Întreaga societate este afectată. Asta este ceea ce se întâmplă acum. O putem vedea cu toții.

Protestele văzute prin prisma intereselor muncii și ale capitalului

De obicei, atunci când există proteste împotriva pieței sau împotriva dominației marilor afaceri, care sunt extrem de competitive, acestea sunt proteste cu mesaje sociale. Dar în acest caz avem și fermieri care sunt proprietari de capital – de companii mai mici sau mai mari. Și avem, de asemenea, companii de transport sau sindicate ale companiilor de transport. Puteți analiza actualele proteste din România din punctul de vedere al muncii? În ce măsură acestea apără interesele salariaților și în ce măsură sunt proteste care cer anumite ajustări pentru capital, astfel încât acesta să devină mai profitabil și mai competitiv?

Vorbim despre tipuri diferite de interese. Proprietarii de afaceri au interese diferite de cele ale lucrătorilor. Acest lucru este adevărat. Dar tocmai de aceea am menționat piața. Dacă vă uitați la interesele lor acum, acestea par a fi aceleași. Funcționarea pieței i-a afectat pe amândoi – pe micii oameni de afaceri și pe muncitori. Ei nu pot supraviețui în acest cadru.

Muncitorii protestează pentru condițiile lor de muncă, pentru salariile lor. Antreprenorii protestează pentru capacitatea lor de a supraviețui și de a se dezvolta într-un moment în care trebuie să se răspundă la cerințele legate de schimbările climatice. Avem crize multiple care se suprapun și există cereri multiple.

În această situație, statul trebuie să intervină pentru a echilibra puțin interesele și pentru a echilibra puțin distribuția valorii adăugate. În caz contrar, tensiunile vor crește și extrema dreaptă va înflori. O situație nedorită ar putea însemna că multe programe și valori vor fi afectate.

Mă refer la partea privind clima, care a fost adoptată la nivelul UE. A fost adoptată de toți membrii, dar nu doar de UE, ci și de alte țări, cum ar fi Canada, SUA, care au aderat din nou la Protocolul de la Kyoto după Trump, și lucruri de genul acesta. Da, în principiu, interesele întreprinderilor mici și ale lucrătorilor sunt diferite. Dar, în aceste proteste, proprietarii de mici afaceri și muncitorii au unele interese similare, deoarece muncitorii nu pot produce fără acces la mijloacele de producție, iar fără ei companiile nu pot angaja și nu pot oferi condiții bune de muncă pentru muncitorii lor. Așadar, interesele sunt aproape identice. Dar nu am văzut nicio companie multinațională care să protesteze în această situație.

Rolul sindicatelor în aceste proteste

Am observat unele critici la adresa intervenției poliției împotriva demonstranților, în special din partea unui sindicat al poliției numit Europol. Aș dori să vă întreb despre rolul sindicatelor în acest caz particular de conflict social. Există multe sindicate diferite. Unele dintre ele sunt naționale. Unele dintre ele sunt particulare. Puteți oferi o imagine generală a modului în care sindicatele se raportează la aceste proteste și ce fac sindicatele în prezent?

Dacă vă uitați la diferitele proteste care au loc în România în acest moment, veți vedea că acestea nu sunt neapărat legate de protestul fermierilor, al lucrătorilor din transporturi și al oamenilor de afaceri. Dacă vă uitați la medici, aceștia nu protestează într-un mod care să îi sprijine pe fermieri. Este clar că există o tensiune socială generală. Situația pe care am descris-o nu îi afectează doar pe fermieri. Afectează, de asemenea, serviciile publice și accesul la serviciile publice, și există și alte sectoare care sunt afectate. Lucrătorii din industria textilă și alte sectoare sunt, de asemenea, afectate.

Din punctul meu de vedere, cred că sindicatul ar trebui să respecte legea. Este foarte important ca sindicatele să acționeze în conformitate cu ceea ce legea le permite să facă. Dacă vă uitați la valorile sindicatelor, cum ar fi solidaritatea și celelalte valori, acestea ar trebui să acționeze în conformitate cu aceste valori. Ca să fiu foarte concret, dacă vă uitați la cea mai mare organizație sindicală din România în acest moment, din sectorul agroalimentar, din sectorul agricol, nu protestează în acest moment. Fermierii și micii oameni de afaceri sunt cei care protestează.

Acești protestatari nu sunt neapărat atât de mulți, ca să fiu sincer. Sunt sute de protestatari. Dar vorbim despre un sector în care avem 1 milion de fermieri de subzistență. Din acest 1 milion de fermieri, doar câteva sute protestează. Ei o fac foarte tare și atrag foarte mult atenția publicului, ceea ce este bine din punctul meu de vedere. Dar, în acest context, cele mai mari sindicate din sectorul transporturilor sau din sectorul agroalimentar nu sunt implicate. Nu spun că nu ar trebui să fie implicate. Spun doar că în acest moment nu sunt.

În opinia mea, aceste sindicate nu se simt neapărat reprezentate de revendicările agricultorilor care protestează deja. Să ne uităm la structura revendicărilor protestatarilor. Aceștia au mers la guvern cerând alimente gratuite, de exemplu, sau alte lucruri care nu sunt necesare conform cu ceea ce permite legea. Așadar, cred că, pentru a acționa în numele solidarității, trebuie să avem un set comun de cereri adresate guvernului. Acest lucru nu se întâmplă în acest moment.

Nu am văzut niciun contact între marile sindicate și micii fermieri, cel puțin din câte știu eu. Cred că este un moment bun pentru proteste, deoarece anul acesta avem alegeri libere în România. Dar trebuie să le organizăm un pic mai bine, astfel încât toate părțile interesate să se simtă reprezentate în cadrul protestului. Din acest punct de vedere, cred că avem o minoritate care protestează foarte eficient, dacă ne uităm la acoperirea mediatică pe care o primesc. Dar, din punctul meu de vedere, cred că sindicatele și reprezentanții fermierilor care protestează în acest moment încearcă să stabilească un set comun de revendicări față de actualul guvern și față de viitorii politicieni. Anul acesta vor avea loc alegeri și nu știm cum va arăta viitorul guvern.

Rolul guvernului și al partidelor politice în aceste proteste

Ați menționat că România are multe alegeri în acest an. Și am vrut să vă întreb, de asemenea, despre evaluarea dumneavoastră cu privire la reacția guvernului și a principalelor partide politice din parlament la aceste proteste.

Din ce am văzut, politicienii sunt deschiși la dialog, ceea ce este normal, având în vedere că este un an important pentru ei. Unii dintre ei încearcă să se folosească de proteste, dar nu reușesc să le valorifice. Ați văzut în presă că partidul politic de extremă dreapta AUR (Alianța pentru Unirea Românilor) încearcă să creeze o sinergie între platforma sa politică și ceea ce se întâmplă în România. Nu reușesc.

La începutul protestelor au existat zvonuri că AUR le-ar fi organizat. Ei bine, poate că au făcut-o, nu știu, dar în acest moment sunt sigur că nu pot face nicio legătură între ceea ce oferă și acest protest. Asta se întâmplă de mult timp. Au fost șapte zile de proteste. Cred că partidele politice care conduc țara în acest moment sunt deschise la dialog. Nu am văzut nicio eficacitate în satisfacerea revendicărilor, pentru că a trecut mult timp în ultimele șapte zile și încă se discută. Trebuie să menționăm că aceste revendicări nu sunt neapărat fixe. Dacă ne uităm la fermierii care protestează în Constanța, au revendicări diferite față de cei care protestează în alte județe, de exemplu. Deci nu este foarte organizat. Dacă ne uităm din punctul de vedere al guvernului, ei bine, este dificil pentru guvern să reacționeze dacă nu există o abordare comună în rândul protestatarilor.

Dar acest lucru se întâmplă pentru că nici măcar stânga, dar nici dreapta, nu a vrut să consolideze dialogul social. Pentru că, dacă consolidezi dialogul social, protestul va fi mai organizat. Iar dacă nu acorzi prea multă importanță dialogului social, obții reacții ca aceasta, care sunt greu de controlat, greu de înțeles, dar și greu de răspuns. Protestele sunt spontane. Cred că protestele vor continua. Partidele politice care conduc țara vor continua dialogul. Iar opoziția va continua să își folosească narațiunea despre proteste. Vor încerca să îi implice pe protestatari și să răspundă cererilor lor. Mă refer în special la partidele de extremă dreapta.

Situația este fluidă și va continua să fie așa. Protestele durează de șapte zile. Asta înseamnă că nu este un protest în zadar. Există tensiuni sociale reale. România nu o duce bine. Avem niște creșteri ale PIB-ului, avem o anumită creștere economică. Dar această creștere economică nu îi ajută pe oamenii obișnuiți. Ajută companiile și ajută o mică minoritate care primește cea mai mare parte a bogăției create. Cred că sindicatele vor promova un discurs în această direcție. Vom avea mai multe mișcări sociale în România în viitor. Și cred că o astfel de situație de tensiune ar putea să reapară în viitorul apropiat.

Perspectiva sindicalistului asupra Planului Național de Redresare și Reziliență

Ultima mea întrebare necesită un răspuns scurt. Au existat unele revendicări din partea protestatarilor, au existat unele nemulțumiri față de Planul Național de Redresare și Reziliență. Îmi amintesc că acest plan a fost renegociat de România în 2023. Și vroiam doar să vă întreb în ce măsură sunt legitime aceste revendicări, și anume că acest plan are unele laturi negative și că ar trebui schimbat. Și este realist să se facă acest lucru? Poate că activitatea dumneavoastră de sindicalist vă permite să aveți o perspectivă specifică și avizată asupra Planului Național de Redresare și Reziliență?

Nu am de gând să vă dau un răspuns scurt, deoarece voi menționa din nou dialogul social. Dacă vă uitați la modul în care a fost negociat planul, veți vedea că părțile interesate, și în special sindicatele și partenerii sociali în general, nu au fost implicate în elaborarea planului. Și au existat doar câteva consultări scurte în care partenerii sociali nu au putut reacționa. Partidele politice nu au fost neapărat interesate de promovarea dialogului social și au promovat un plan care nu a fost acceptat din punct de vedere social.

De ce a fost așa? Pentru că este prea ambițios în ceea ce privește ceea ce poate să livreze România. Acesta este motivul pentru care Planul Național de Redresare și Reziliență este atât de controversat. A fost ținut secret timp de multe luni, iar partenerii sociali nu au știut ce conține și care sunt angajamentele.

Așadar, ținând cont de această situație, cred că planul este un instrument important, dar poate că este prea ambițios pentru România în acest moment. Cred că renegocierea în viitor ar putea avea loc în contextul alegerilor europene, pentru că avem alegeri europene în luna iunie a acestui an. Putem vorbi zile întregi despre Planul național de redresare și reziliență. Partidele politice care au lucrat la acest plan ar trebui să fie mai proactive în discuția cu sindicatele pentru a-l face un plan echilibrat. În momentul de față, așa cum este piața, Planul național de redresare și reziliență nu este un plan echilibrat. Este un plan care poate un pic forțează capacitatea socială a României de a consolida sinergia dintre economia europeană și cea românească, mai ales din perspectiva schimbărilor climatice. Aceasta este poziția mea foarte scurtă și foarte generală pe această temă.

Foto: Marin Florian (sursă: Marin Florian)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.

About The Author