Economia fundamentală – poate salva social-democrația?

Cross-border Talks inițiază rubrica lui Ronald Young Viziunea Periferală (Peripheral Vision), numită după blogul său, o încercare sofisticată a „unui cercetător social pensionar” de a da sens lumii via cantitatea mare de literatură din zona științelor sociale. Rubrica va oferi perspective și materiale de lectură pe teme complexe din lumea contemporană a capitalismului, a bunei guvernări, a schimbărilor sociale și a vieții intelectuale. 

Ron Young s-a adăpat de la diverse izvoare din diferite părți ale globului, acumulând o vastă experiență profesională. De la vârsta de 20 de ani a lucrat cu mulți oameni din divrese spații profesionale (profesioniști, politicieni, activiști comunitari, chiar și unii din zona academică), cei care împărtășeau aspirația îmbunătățirii condițiilor sociale. A lucrat la o școală politehnică, chiar și la una de planificare, de la sfârșitul anilor ’60 până în prima jumătate a anilor ’80, ceea ce i-a permis, timp de 17 ani, să vorbească și să scrie despre problemele legate de activitatea sa de obținere a unei influențe strategice, care să contribuie la un stil de guvernare mai incluziv în vestul Scoției timp de 20 de ani. 

După căderea Zidului Berlinului, s-a reprofilat consultant, lucrând și trăind timp de 30 de ani în mai multe țări din Europa Centrală și Asia Centrală, în căutarea a ceea ce literatura academică a ajuns să numească „bună guvernare”. Între timp, și mai ales după pensionare, a încercat, citind și scriind mult, să dea sens la ceea ce în antetul blogului său se numește „eforturi sociale”, adică acele eforturi de a face lumea un loc mai bun. 

Blogul Peripheral Vision funcționează de aproximativ 15 ani – cu 2-3 articole pe săptămână. Poate că nu pare mult, dar Ronald Young se mândrește cu faptul că este „o persoană resursă”, adică o persoană care cercetează, creează rețele și împărtășește rezultatele. El își vede blogul ca pe o oportunitate de a împărtăși cunoștințele altora și vine la Cross-border Talks pentru a face acest lucru și cu publicul CbT. 

Primul articol al rubricii lui Ron Young se referă la Partidul Laburist din Marea Britanie și la căutările de revitalizare a politicii de stânga, care sunt rezumate sub numele de „economia fundamentală”. 

Economia fundamentală – poate salva social-democrația? 

Partidele social-democrate sunt în mare dificultate în cea mai mare parte a Europei – au fost contaminate de neoliberalism, uitându-și rădăcinile de stânga. 

Keir Starmer a fost liderul Partidului Laburist englez timp de aproape trei ani, dar nu a avut un impact semnificativ. Poate că partidul se bucură de un avans de 20% în sondaje, dar acest lucru se datorează, în esență, dezastrului total pe care l-a făcut Partidul Conservator – nu doar de la referendumul pentru Brexit din iunie 2016, ci și de la austeritatea pe care Cameron și Osborne au impus-o națiunii din 2010. Asta înseamnă 13 ani de suferință pentru cei cu venituri mici și nesigure (aproximativ 15% din populația britanică). Iar ultimele 12 luni au fost deosebit de crude pentru aceste persoane, deoarece prețurile la energie și alimente au crescut vertiginos.

Manifestul Partidului Laburist din 2017, elaborat sub conducerea lui Jeremy Corbyn, a fost foarte popular – nu în ultimul rând pentru angajamentele sale de a naționaliza anumite industrii, a le trece în proprietate publică – vezi raportul privind modelele alternative de proprietate. Dar conducerea lui Corbyn a fost atacată constant atât de mass-media mainstream, cât și de majoritatea parlamentară a Partidului Laburist, iar partidul s-a prăbușit în decembrie 2019 în cea mai mare înfrângere de după anii 1930 – pierzând aproape 50 de locuri în nordul Angliei, care fusese laburist timp de aproape un secol (dar care a votat pentru Brexit).

Starmer (spre deosebire de Corbyn) a fost de partea Remain și, după demisia lui Corbyn, s-a îmbrăcat în haine de stânga respectabile pentru campania sa pentru conducere, dar care haine au fost aruncate rapid imediat după victoria sa.

În 2018, Rachel Reeves (care a devenit în 2021 ministrul din umbră al Finanțelor al partidului) a publicat un pamflet semnificativ de 66 de pagini intitulat „The Everyday Economy„, iar „Political Quarterly” a publicat un articol scurt, dar bine citat, despre acesta, ceea ce a dus la o altă serie de articole în revistă în 2022. Navigarea a scos la iveală o colecție destul de bogată de articole și broșuri despre acest concept, care a fost dezvoltat în urmă cu un deceniu de către cei de la Foundational Economy Collective de la Universitatea Manchester, ale căror documente de lucru pot fi accesate aici. Reeves se referea la trei lucruri prin acest termen –

• „În primul rând, munca și salariile. Oamenii au nevoie de mai mult control la locul lor de muncă, de drepturi mai puternice la negocieri colective, de salarii mai mari și de investiții în inovație tehnologică și în competențe.
• În al doilea rând, familiile și gospodăriile. Austeritatea, salariile mici și povara îngrijirii pun milioane de familii sub presiune. Trebuie să protejăm serviciile care sprijină familiile și să facem mult mai mult pentru a eradica sărăcia în rândul copiilor, una care este în creștere.
• Marea Britanie este una dintre cele mai centralizate țări din Europa. Trebuie să transferăm către orașe, municipii și județe puterea de decizie, resursele și competențele de colectare a impozitelor. Implicarea comunităților locale și a opiniilor acestora va duce la o politică mai bună și la servicii publice mai receptive și mai eficiente din punct de vedere al costurilor”.

Dar asta a fost acum câțiva ani. Keir Starmer a ridicat acum miza într-o serie de anunțuri despre politica Partidului Laburist, culminând cu „Misiunea economiei„, care este cea mai tehnocrată declarație de angajament față de creșterea economică pe care ați putea-o vedea – cu amprentele Marianei Mazzucatu peste tot. 

Întrebarea este cum se poate împăca acest lucru cu abordarea foarte diferită încorporată în discursul despre „economia cotidiană/fundamentală”? 

În locuri atât de diverse precum Barcelona, Țara Galilor, Scoția și Manchester, în ultimii ani au fost întreprinse experimente – adesea cu ajutorul Centrului pentru Strategii Economice Locale (CLES) – pentru a integra această abordare mai localistă, care este atât de opusă neoliberalismului. 

Abordarea fundamentală diferă de abordarea „economiei productive” care a dominat politica de centru-stânga (și centru-dreapta) în Marea Britanie și în alte părți de la sfârșitul anilor 1940. Aceasta se concentrează pe posibilitatea și necesitatea inițiativei locale într-o politică fundamentală care elimină distincția stabilită între politica economică și cea socială.

Personajele de rang înalt din Partidul Laburist din Marea Britanie au căutat o narațiune bazată pe valori comune sau pe identitatea națională – dar o narațiune credibilă din punct de vedere electoral trebuie să se bazeze pe baza deliberativă și performativă a unei inițiative locale de succes. Astfel încât oferta social-democrată să devină „aveți încredere în noi să facem mai mult din ceea ce am făcut deja pentru a oferi un viitor care să funcționeze pentru voi”.

Trebuie să mulțumim feminismului pentru acest lucru – în 1996, colectivul feminist Gibson-Graham a publicat „Sfârșitul capitalismului (așa cum îl știam noi)„, un clasic mult neglijat care a pus în mișcare un mod de a privi economia care a inspirat în mod clar autori precum Kate Rawarth și Ann Pettifor. A fost urmată de alte 2 cărți, dintre care una ocupă primul loc în tabelul de mai jos.

Consider că cititorii nu vor fi obișnuiți cu un astfel de tabel – dar este acolo pur și simplu pentru a fi consultat. Există doar o singură carte – restul materialului fiind articole și broșuri cu numărul de pagini marcate în mod clar.

O resursă privind economia fundamentală (în ordine cronologică)

Subscribe to Cross-border Talks’ YouTube channel! Follow the project’s Facebook and Twitter page! And here are the podcast’s Telegram channel and its Substack newsletter!

About The Author

Ronald Young

See author's posts