Furie și frică: protestele din Iran, văzute din interior (partea 1)
KlinKlin, 1 noiembrie 2022
Începând cu 16 septembrie 2022, Iranul a fost zguduit de proteste violente împotriva guvernului. Acestea au fost declanșate de moartea tinerei Mahsa Amini, în vârstă de 22 de ani, după ce a fost bătută în arest pentru că a refuzat să poarte hijabul în public. De atunci, o serie de analiști au prezis sfârșitul Republicii Islamice „în câteva zile”, în timp ce Teheranul însuși susține că guvernul este mai stabil ca niciodată. Din cauza interdicției, nicio publicație occidentală importantă nu emite direct din țară, iar presa locală este supusă unei cenzuri totale.
Am vizitat țara în calitate de reprezentant unic ai presei bulgare și printre puținii din întreaga lume, pentru a afla ce se întâmplă cu adevărat acolo.
Prefăcându-mă că sunt un rus prost
„Știi farsi?”, întreabă Leila*, o iraniană de 40 de ani care trăiește de ani de zile în străinătate, dar se întoarce de două ori pe an la rudele sale. Începem o conversație la aeroportul din Istanbul.
„Am studiat, dar…”
„Nu!”, mă întrerupe ea – „Nu ai studiat! Nu știi nimic despre Iran, nu ai nicio idee despre ce se întâmplă. Ești doar un turist. Ba mai mult, ești un turist prost care abia dacă știe să pronunțe în engleză. Dacă poliția te reține sau te interoghează, trebuie să te prefaci că ești doar atât. Știi limba rusă?”
„Destul de bine.”
„Minunat. Autoritățile nu se ating de ruși și de pakistanezi, deoarece acestea sunt singurele țări rămase ca aliați ai Iranului în acest moment. Tu nu pari pakistanez, dar vei trece drept rus. Dacă te rețin, începe să vorbești în rusă, ridicând vocea și spunând într-o engleză stricată – căci autoritățile vorbesc engleza, dar nu și rusa – că vor avea mari probleme cu ambasada. Cu excepția cazului în care ai făcut o prostie uriașă, cum ar fi să te alături unui protest sau să ataci poliția, te vor lăsa să pleci într-o clipă, pentru că nu vor risca să fie concediați sau pedepsiți.”
„Și cel mai important.” adaugă Leila, „Să nu mai vorbești cu nimeni așa, cum ai vorbit cu mine. Nu poți avea încredere în nimeni. Dacă vor afla că ești jurnalist, vei dispărea pur și simplu.”
Când a vorbi deschis este o crimă
Deși exagerate, cuvintele Leilei nu erau lipsite de temei. Este imposibil de spus cu exactitate ce proporție din populație susține protestele, dar surse sigure de informare spun că:
– între 40 și 50% dintre iranieni susțin protestele;
– între 50 și 70% se opun ca purtarea hijabului de către femei să fie legiferată și impusă (a nu se confunda cu sprijinul pentru hijab în general, între 30 și 40% din populație nu sprijină deloc obligativitatea hijabului);
– între 20 și 40% din populație sprijină guvernul.
Acest lucru face ca imaginea per ansamblu să fie destul de colorată și complexă. Contactul cu oficialii, jurnaliști sau academicieni este aproape imposibil, deoarece ar atrage o atenție enormă asupra lor. Din ce motive se întâlnesc cu străinii în acest moment, despre ce au vorbit, cum au intrat în contact?
O persoană care își exprimă criticile la adresa guvernului către un organ de presă străin ar putea fi acuzată de conspirație, spionaj, trădare națională sau, cel puțin, subversiune. Toate aceste acțiuni sunt pasibile de pedepse care încep cu 15 ani de închisoare și merg până la pedeapsa cu moartea.
Viețile altora
Populația Iranului este de 80 de milioane de locuitori și nu este ușor să ții evidența tuturor în același timp. Dar nu este nevoie să o faci. Anumite instituții și cercuri sociale sunt suspecții obișnuiți care creează probleme. Acestea sunt supuse unei supravegheri sporite de către poliția civilă și de către basiji*** și, de asemenea, se supraveghează reciproc. Denunțurile nu sunt un fenomen rar în Iran, dar se datorează în principal fricii: dacă nu denunți, tu ești cel care ar putea fi acuzat și supus unui proces măsluit.
Frica se simte în aer ca un miros lipicios de sulf. Este suficient de greu, pentru că face respirația dificilă și incomodă, dar îți permite totuși să trăiești. Activitățile obișnuite – cum ar fi să vorbești cu un străin pe stradă, să faci o fotografie, chiar să te holbezi – sunt considerate acum foarte suspecte.
Am pierdut numărul de câte ori a trebuit să le arăt interlocutorilor mei pașaportul pentru a dovedi că nu sunt un agent guvernamental sub acoperire care face contraspionaj. La fel și pe cel al iranienilor furioși,, în special femei iraniene fără hijab, care au cerut să știe de ce le fac poze.
„În orice moment te pot aresta. Chiar și fără niciun motiv aparent”, spune Maryam, 32 de ani, din Isfahan. „Obișnuiam să merg pe străzi fără eșarfă. Trebuia să treacă 10-15 minute până când aveam chef să o ridic și nimeni nu avea o problemă cu acest lucru. Dar acum devine instantaneu un mesaj politic, iar eu sunt o țintă. Mi-aș dori să fiu mai curajoasă, dar mi-e frică.”
Fotografierea site-urilor și a reprezentanților guvernului, armatei și poliției poate duce, de asemenea, la o arestare directă. Iar dacă încercați să faceți fotografii pe ascuns – din nou, nu aveți nicio garanție că nu există poliție civilă sau justițiari în jurul dumneavoastră. Iar orașele sunt pline de ei.
Marele Ayatollah
Chiar și înainte de proteste, spațiul Internetului a fost sever restricționat în Iran. Accesul la site-uri precum Facebook, Twitter, BBC, YouTube și altele era deja interzis. Cu toate acestea, un simplu VPN a rezolvat majoritatea problemelor (Virtual Private Network sau VPN este un instrument care maschează adresa reală de internet a unui utilizator. În țări precum Iran și Rusia, VPN-urile sunt folosite pentru a eluda restricțiile guvernamentale privind internetul).
Acest lucru nu mai este valabil. De la începutul protestelor, viteza Internetului a încetinit dramatic în întreaga țară, iar paleta de site-uri și aplicații interzise s-a îmbogățit cu Instagram și WhatsApp – cele mai populare două modalități de comunicare în țară. Majoritatea VPN-urilor au fost, de asemenea, blocate, iar guvernul și-a anunțat intenția de a incrimina vânzarea acestora.
Doar în timpul serii, începând cu ora 23:00, măsurile sunt relaxate, dar numai într-o anumită măsură: Instagram a redevenit accesibil, vitezele de Internet au crescut până la suportabil, iar VPN-urile au început, de asemenea, să funcționeze mai bine. „Poliția doarme atunci”, glumesc localnicii. Motivele sunt simple: autoritățile vor să limiteze grupurile mari de persoane care se organizează într-un singur loc și să oprească fluxul de informații către țară. Aproape că nu există nicio mențiune despre proteste în mass-media națională, iar dacă există, atunci acestea sunt relatate într-o lumină foarte măgulitoare pentru guvern.
Orice cartelă de telefonie mobilă trebuie să fie înregistrată cu pașaport, nume și adresă, chiar dacă este temporară. Procesul durează aproximativ 20-30 de minute din cauza conexiunii lente la Internet de la serverele guvernamentale. Străinii trebuie să aștepte cel puțin 24 de ore de la intrarea în țară pentru ca pașaportul să fie introdus în sistem și cardul să fie emis. Chiar și atunci, ei trebuie să furnizeze numele, numărul pașaportului, adresa și numărul de înregistrare a domiciliului garantului lor iranian.
În plus, forțele de securitate vă pot urmări foarte usor locația prin intermediul unei aplicații pe care o instalați în mod voluntar – Snapp. Snapp este versiunea iraniană a Uber, care este utilizată pe scară largă de către populație și este într-adevăr o aplicatie comodă, care face viața mai ușoară. O utilitate care este controlată de Garda Revoluționară****.
Deși ceea ce am descris până acum pare dificil de parcurs, există de fapt doar două reguli simple de urmat:
- nu criticați în mod deschis guvernul;
- nu susțineți în mod deschis protestele.
În timp ce al doilea punct este destul de simplu, primul este o piatră de încercare. Raportarea unei infracțiuni vă poate duce la închisoare. Acest lucru li s-a întâmplat lui Niloufar Hamedi și Ilahi Mohammadi, cei doi jurnaliști care au raportat pentru prima dată moartea lui Mahsa Amini. Expunerea corupției din guvern sau din Garda Revoluționară aceleași consecințe. La fel și un dezacord cu bătăile și arestările oponenților politici.
„Avem libertate de exprimare în Iran. Ceea ce nu avem este libertatea după discurs”, râde Maryam.
Și este absurd de clar când un grup de bărbați puternic înarmați zdrobesc sub ochii tăi un protest al unei eleve…
*Farsi este limba vorbită în Iran, mulți oameni o numesc în mod eronat „persană”.
**Pentru siguranța persoanelor intervievate, numele și fețele lor reale nu vor fi publicate.
***Un grup paramilitar al Gărzilor Revoluționare, care numără aproximativ 1 milion de persoane, cu un nucleu activ de aproximativ 100.000 de persoane.
****Garda Revoluționară este o ramură specializată a forțelor armate iraniene, aflată sub autoritatea directă a ayatolahului, care supraveghează operațiunile militare în țară și în străinătate, dar care este, de asemenea, puternic legată de economie și de politica internă.
Fotografie: „Curaj”: O imagine cu ayatollahii Khomeini (stânga) și Khamenei la Biblioteca Iran Mall, Teheran. (sursa: KlinKlin)
Abonați-vă la canalul din YouTube al Cross-border Talks! Urmăriți pagina de Facebook și Twitter a mediei! Cross-border Talks are și un canal în Telegram!
About The Author
