Muncitorii ucraineni luptă pe front – și suferă din cauza lipsei de putere politică

„Nu vrem să fim forța de muncă ieftină a Europei! O lume a muncii independente în Ucraina și Polonia – fundamentul unei Uniuni Europene echitabile din punct de vedere social” – cu aceste cuvinte ca motto, sindicaliștii și activiștii din Rețeaua Internațională a Muncii de Solidaritate și Luptă s-au întâlnit pe 27 septembrie la Varșovia, la invitația sindicatului polonez „Inițiativa Muncitorilor”. Aceștia au dezbătut viitorul Poloniei și al Ucrainei în cadrul pieței europene a muncii. A doua zi, aceștia au călătorit în Ucraina în cadrul Convoiului de ajutorare a lucrătorilor, îndreptându-se spre Kryvyi Rih pentru a sprijini lucrătorii ucraineni.

I-am întrebat pe participanții la convoi despre motivațiile lor și despre obiectivele de anvergură ale inițiativei. – Lumea se schimbă, fie că vrem sau nu, pentru ca ea să se schimbe în bine trebuie să acționăm – au spus ei.

Interviu realizat de Wojciech Albert Łobodziński și publicat de secția engleză a Cross-border Talks pe 28 octombrie 2022.

Inițiativa unui ajutor umanitar din partea sindicatelor europene care vine în Ucraina

Pentru prima dată, mulțumită dumneavoastră, puteți auzi despre ajutorul umanitar din partea sindicatelor care vine în Ucraina. Aceasta este o idee neobișnuită. De unde a apărut această inițiativă?

Baptiste LARVOl-SIMON de la Union syndicale Solidaires, Franța: Ceea ce se întâmplă în Ucraina este o luptă pentru libertate și pentru schimbare către noi modele de societate. Tipul de lume în care vom trăi depinde de finalul acestei lupte, inclusiv de căile și mijloacele folosite pentru a o încheia. Energia, ecologia, feminismul, anti-imperialismul și anti-autoritarismul, capitalismul sunt temele care se află în centrul acestui război. Sindicatele independente din Ucraina, cu sprijinul nostru, sau mai degrabă în ciuda acestuia, luptă pentru viitorul lor comun.

În plus, angajamentul nostru pentru libertățile, drepturile lucrătorilor din Europa de Vest poate avea sens doar dacă le considerăm la nivel global. Acesta este motivul pentru care toate organizațiile noastre consideră că este de datoria lor să utilizeze cât mai productiv legăturile noastre, deoarece cooperarea este principalul nostru mijloc în lupta politică pentru o lume mai bine organizată. Convoiul nostru internațional pentru sindicatele ucrainene este o realizare temeinică a acestui gând. 

Sergio Zulian de la ADL COBAS, Italia: Am luat parte la acest convoi și la această discuție în principal pentru că dorim să oferim un ajutor real și să construim o rețea cu oameni reali, care trăiesc în Ucraina și se organizează împotriva invaziei rusești, dar și pentru a îmbunătăți drepturile lucrătorilor. Suntem foarte obosiți de faptul că în mass-media mainstream sunt prezentate doar marile puteri, guvernele, președinții. Ei nu sunt cei care mor, luptă și muncesc pentru a reconstrui țara în timpul războiului. 

Obiectivele celui de-al doilea convoi de ajutor pentru muncitori în Ucraina

Acesta a fost cel de-al doilea convoi de ajutor pentru muncitori în Ucraina.

Paweł Nowożycki de la OZZ Inicjatywa Pracownicza: Da. Cu primul convoi (aprilie/mai), am vrut să ne arătăm solidaritatea practică cu oameni ca noi, clasa muncitoare, care se luptă pentru a menține rezistența împotriva invaziei imperialiste rusești în ciuda resurselor limitate. De data aceasta am căutat, de asemenea, să facem o campanie internațională împotriva modificărilor aduse legislației muncii în Ucraina, de unde și motto-ul convoiului – „Împotriva atacurilor asupra drepturilor lucrătorilor sub pretextul războiului”.

Am considerat că acest lucru era deosebit de important, deoarece capitaliștii profită de orice ocazie pentru a submina drepturile lucrătorilor. Ceea ce se întâmplă din martie în Ucraina este specific, este o situație de război până la urmă, dar atacuri asupra drepturilor lucrătorilor sub anumite forme au loc și în țările noastre. 

Care este obiectivul politic, de anvergură, aici?

Antoni Wiesztort, șofer internațional la Amazon, comitetul național OZZ Inicjatywa Pracownicza: Politicienii neoliberali din Polonia și din UE doresc în mod nominal ca Ucraina să fie în Europa și nu în brațele Rusiei.

Dar Ucraina lipsită de drepturi sociale la nivel occidental, cu un cod al muncii abolit la fel ca în Chile lui Pinochet, nu va fi nimic altceva decât forță de muncă veșnic ieftină pentru Europa. Politicile neoliberale compromit tot efortul pe care milioane de oameni îl depun în prezent pentru a-și apăra țara.

Această viziune a Ucrainei, leagănul dumpingului social în Europa, dă o lovitură întregii lumi a muncii de pe continent. În Polonia, știm, fără experiența războiului, că până acum fiecare șoc provocat de o criză a fost folosit de elitele egoiste pentru a strânge șurubul împotriva oamenilor muncii și pentru a ne slăbi poziția. Deja înainte de război, Ucraina și Polonia, Europa de Est, au jucat un rol important în amplificarea inegalităților în UE și în acumularea de bogăție în Occident. Sindicatele noastre sunt legate între ele prin intermediul unor industrii și locuri de muncă specifice, astfel încât încercăm să coordonăm un răspuns la atacurile din partea marilor afaceri.

Fabio Bosco de la CSP-Conlutas, Brazilia: Aș dori doar să adaug că clasa capitalistă acționează la nivel internațional pentru a pune povara crizei economice pe spinarea clasei muncitoare. Trebuie să unim clasa muncitoare din întreaga lume pentru a respinge politicile de austeritate și războiul…. 

Vladyslav Starodubțev de la organizația socialistă democratică ucraineană Soțialnyi Rukh: În acest context, este esențial să dăm putere sindicatelor, iar construirea solidarității internaționale devine o necesitate pentru oricine își dorește o lume mai dreaptă, democratică și pașnică.

Sprijinul oferit mișcării muncitorești din Ucraina

Ce fel de sprijin doriți să le oferiți colegilor dumneavoastră din Ucraina?

Verveine Angeli de la Union syndicale Solidaires din Franța: Dorim să oferim atât sprijin material, cât și să ne exprimăm solidaritatea cu lucrătorii ucraineni. De aceea, am mers direct la Kryvyi Rih cu o delegație de 10 membri și am participat la o întâlnire cu Confederația sindicatelor libere de acolo. Aceasta a fost prima reuniune internațională a sindicatelor independente din Kryvyi Rih și am auzit direct de la participanți că a fost foarte important ca cineva să vină să îi viziteze și să le asculte problemele în aceste vremuri dificile.

Este vorba, de asemenea, de a înțelege în comunitățile noastre ce se întâmplă în Ucraina pentru a înțelege mai bine mișcările globale ale lumii noastre. Sprijinul nostru pentru lucrătorii ucraineni este atât politic, cât și material. Din păcate, cele mai mari organizații sindicale și partide de stânga din lume nu sunt de partea ucrainenilor. Vrem să le arătăm lucrătorilor ucraineni că au aliați în rândul clasei muncitoare internaționale.

Ignacy Jóźwiak de la OZZ Inicjatywa Pracownicza (Inițiativa lucrătorilor): Sprijinul ar trebui să fie atât simbolic (arătând solidaritatea noastră globală și subliniind că suntem aici ca organizație pentru a-i asculta și pentru a le face vocea mai vizibilă), cât și material (motiv pentru care am organizat al doilea convoi cu un transport umanitar). Frații și surorile noastre ucrainene își cunosc nevoile, materiale, simbolice sau politice. Ar trebui să îi ascultăm și să facem tot ce putem pentru a le oferi ceea ce au nevoie. 

Folosind Polonia ca exemplu, haideți să schițăm modul în care se schimbă cultura muncii în contextul războiului din Ucraina și al crizei care afectează Europa.

Antoni Wiesztort, șofer internațional la Amazon, Comisia națională a OZZ Inicjatywa Pracownicza: Încă de la începutul războiului, Polonia a resimțit cea mai mare creștere a prețului de închiriere a apartamentelor. Era deja foarte scump, iar în februarie proprietarii au adăugat un „bonus de război”, pentru că piața liberă funcționează fără scrupule.

Războiul este un paradis pentru speculatori, iar în Polonia autoritățile au lichidat resursele comune, care ar fi fost o alternativă la speculații. În practică, acest lucru înseamnă că în fiecare industrie „fizică” trebuie să facem mai multe ore suplimentare. 

După izbucnirea războiului, guvernul polonez a încercat, de asemenea, să restrângă și mai mult dreptul la grevă în Polonia, iar această lege actuală interzice deja de facto grevele în marile corporații multinaționale și îi condamnă pe polonezi la rolul de spărgători în UE. De exemplu, dacă cerința de participare de 50% la vot pentru un referendum privind greva ar fi aplicată la alegerile parlamentare, majoritatea alegerilor din secolul al-XXI-lea ar trebui să fie declarate ilegale. Dar pentru elite, este clar că acest lucru nu este suficient, astfel încât războiul este o mare oportunitate de a scoate și ultimii dinți din mișcarea sindicală din Polonia.

Schimbările cu privire la muncă

Legat de profesia dumneavoastră, se presupune că au avut loc unele schimbări în ceea ce privește orele de lucru, nu-i așa?

Antoni Wiesztort, șofer internațional lângă Amazon, comitetul național OZZ Inicjatywa Pracownicza: Da. În Polonia, sub pretextul războiului, șefii din industria transporturilor au forțat guvernul să impună Comisiei Europene să ne extindă timpul de conducere la 11 ore pe zi, 60 pe săptămână. Munca a fost extinsă pentru toată lumea din întreaga țară, deși războiul a perturbat lanțul de aprovizionare polonez cu poate 5-10 procente, deoarece, la urma urmei, conducem în principal în UE și nu în Ucraina, Rusia sau mai departe în est.

În mod oficial, în UE, timpul de lucru al șoferilor poate fi dereglementat doar temporar. Polonia a făcut deja acest lucru de două ori în acest an, în martie și august. Rezultatul a fost mai mulți șoferi epuizați și mai multe accidente spectaculoase. Mulți șoferi din bazele poloneze, până la 20-30%, sunt ucraineni. 

Și în Ucraina, cum sunt schimbările?

Baptiste LARVOl-SIMON de la Union syndicale Solidaires din Franța: Cultura muncii se schimbă pentru că meseriile suferă mutații: de la miner sau infirmier la luptător în prima linie… De la contabil într-un sindicat la lider sindical. De la un sindicalist care lucrează pentru a obține banii necesari pentru familia sa, la un părinte care folosește sindicatul pentru a găsi saci de dormit adecvați pentru fiul său și pentru colegii săi de luptă, iar pentru fiica sa mijloacele de a obține șocurile electrice necesare din punct de vedere medical. De la lucrătorul cu normă întreagă la lucrătorul cu un contract de 1 oră pe lună și 5 €/lună, schimbat fără acordul lucrătorului, pe baza motivației de discriminare sindicală, fără niciun remediu legal din cauza reformei legislației muncii a guvernului liberal Zelenski. 

Soluțiile anti-lucrători, și este vorba în primul rând de proiectul de lege 5371, care introduce: concedierea unilaterală fără motiv a unui angajat la inițiativa angajatorului, derogarea de la Codul Muncii și stabilirea de clauze abuzive ale unui contract de muncă. Puterea contractelor bilaterale cu posibilitatea de a propune aproape orice condiții de muncă, inclusiv ore suplimentare sau munca în zilele de sărbători legale. În plus, contractul de muncă poate stabili motive suplimentare de încetare a contractului de muncă, precum și sancțiuni legale neprevăzute anterior împotriva angajatului, cum ar fi amenzile. Din fericire, aceste soluții sunt legate de legea marțială și, pentru moment, vor funcționa doar în timpul legii marțiale. 

Baptiste LARVOl-SIMON de la Union syndicale Solidaires, Franța: Da, dar nu este vorba doar de această lege.

O serie de legi adoptate de parlamentul ucrainean în ultimele luni permit angajatorilor să prelungească sau să scurteze în mod arbitrar orele de lucru, să reducă salariile la nivelul salariului minim, să concedieze lucrătorii fără a consulta sindicatele și să introducă noi tipuri de contracte „de doi bani”. Acest lucru face viața și mai dificilă pentru clasa muncitoare.  Am întâlnit o persoană care a câștigat echivalentul a 5 euro în ultimele trei luni. Cum ar trebui să supraviețuiască sau să-și hrănească familia?

În plus, în timpul războiului, a fost aproape imposibil pentru sindicate să protesteze și să facă grevă. Cu toate acestea, sindicatele independente continuă să lupte și să își mențină organizațiile în orașe pentru a fi de ajutor populației și pentru a continua să lupte pentru drepturile lor!

Fabio Bosco de la CSP-Conlutas Brazilia: În acest context, pare clar că oligarhii ucraineni doresc să folosească războiul pentru a-și promova agenda împotriva drepturilor lucrătorilor. Parlamentul ucrainean a adoptat noi legi împotriva drepturilor lucrătorilor în detrimentul războiului, în care clasa muncitoare este masiv implicată. Este necesar să inversăm aceste noi drepturi ale lucrătorilor pentru a consolida rezistența împotriva lui Putin. Să ne amintim, de asemenea, că organizarea și cultura muncii se schimbă nu numai în Ucraina. Avem o criză în Europa și în lume. Crizele de diferite tipuri sunt întotdeauna o perioadă de recoltare pentru capital. Ar trebui să fim foarte atenți la încercările de a impune reforme anti-muncă și antisociale (politici de austeritate) în țările noastre sub pretextul unor măsuri anticriză.

Și care este situația pe frontul producției de război, care este starea de spirit, au loc fenomene noi? 

Vladyslav Starodubțev de la Soțialnyi Rukh: Oamenii sunt mai uniți ca niciodată, se implică în acțiuni de solidaritate și cooperarea este cu adevărat înfloritoare.

S-au schimbat multe în modul în care oamenii își simt puterea, deoarece războiul i-a obligat pe toți să lucreze împreună, fără proprietari, care au fugit din țară. Oamenii se confruntă cu noi provocări și cu forme absolut noi de muncă: muncă umanitară și logistică, voluntariat pentru a ajuta refugiații și organizarea de centre de refugiați. Dar și rezistența la ocupație.

În sfârșit, luptând pe linia frontului sau lucrând în condiții de raiduri aeriene sau bombardamente, blackout…. 

Principalele evoluții pe teren în Ucraina

Putem schița principalele evoluții în activitatea de zi cu zi?

Vladyslav Starodubțev de la Soțialnyi Rukh: Guvernul ucrainean folosește războiul ca pe o oportunitate pentru a-și promova și împinge agenda. În timp ce toată atenția este concentrată pe front, prestigiul guvernului este mai mare ca niciodată (și pe bună dreptate), iar majoritatea activiștilor și sindicaliștilor luptă pe front, ei promovează măsuri neoliberale extreme privind sindicalizarea, legislația muncii, puterea de negociere etc. Practic, ei fac totul pentru a face sindicatele neputincioase și lucrătorii cât mai nesiguri și mai slabi posibil.

Și din întâlnirile pe care le-ați avut cu activiștii de pe teren, ce au subliniat cel mai des?

Verveine Angeli de la Union syndicale Solidaires din Franța: Tovarășii noștri din Kryvyi Rih au vorbit despre modificările aduse contractelor colective, despre lipsa de consultare în cazul concedierilor, despre contractele care se încheie, despre condițiile de muncă, despre posibilitatea angajatorilor de a rupe contractele colective, despre vârsta de pensionare…. Există, de asemenea, condiții specifice în funcție de război: condiții de salarizare, condiții în care lucrătorii devin soldați… Organizațiile de lucrători ucraineni cu care ne-am întâlnit la Kryvyi Rih luptă împotriva reformei legislației muncii.

Clasa muncitoare trebuie să fie inclusă în efortul de război, dar a le lua mijloacele de subzistență, mă refer la locurile de muncă, la salarii și la drepturile lucrătorilor, nu este o modalitate de a-l opri pe Putin.

Viața devine din ce în ce mai grea pentru clasa muncitoare, începând cu cei mai vulnerabili: copiii care sunt încă acasă pentru școală, mamele care sunt private de pensiile copiilor lor pentru că tatăl și fostul partener au plecat să lupte.

De asemenea, important aici este contextul global, nu uitați că nu vorbim doar de oligarhi ucraineni sau ruși, ci și de alți jucători globali, cum ar fi ArcelorMittal, care este principalul investitor străin din Kryvyi Rih.

Ignacy Jóźwiak de la OZZ Inicjatywa Pracownicza: Aș putea adăuga la ceea ce a spus Verveine că a fost frapant să aflu toate aceste detalii, nuanțele dinamicii de gen. Una dintre legile introduse recent îi privează pe lucrătorii mobilizați de salariile de la locul de muncă. Aparent, acest lucru schimbă complet situația mamelor, în special a mamelor singure ai căror foști soți servesc acum în armată. Anterior, acestea primeau bani pentru copiii lor (întreținere) direct de la angajator. În condiții de război, în special pe front, este imposibil să se completeze documentele relevante privind veniturile sau lipsa acestora. Aceste mame rămân adesea fără nimic.   

Rolul mișcării sindicale

Care ar trebui să fie rolul mișcării sindicale în toate acestea?

Vladyslav Starodubțev de la Soțialnyi Rukh: Sindicatele sunt cea mai mare parte a societății civile. În același timp, ele sunt cea mai slab reprezentată parte a acesteia.

Muncitorii luptă pe front, produc arme, lucrează în logistică și evacuează oameni. Dar nu au nicio putere reală sau autoritate politică. Acest lucru creează o situație de guvernare nedemocratică a unei minorități absolute asupra unei majorități absolute.

Din nefericire, în ciuda faptului că muncitorii reprezintă nucleul rezistenței ucrainene la imperialismul rusesc, autoritățile continuă să impună inițiative legislative pentru a limita participarea acestora la procesul de luare a deciziilor, provocând astfel conflicte sociale suplimentare, slăbind capacitățile de apărare și încălcând drepturile democratice ale majorității pentru a proteja minoritatea conducătoare. Împuternicirea sindicatelor este singura modalitate de a asigura o democrație reală și de a consolida apărarea țării noastre.

Pentru că oamenii, care dau acum tot ce au pentru a-și apăra pământul, prietenii și rudele, națiunea, nu au nicio putere și nicio voce în lupta împotriva imperialismului, în care sunt un actor major.

Ignacy Jóźwiak de la OZZ Inicjatywa Pracownicza: Să ne amintim că sindicatele independente și militante au organizația lor, canalele lor de comunicare și rețelele lor personale bine întreținute. Acest lucru este crucial în vremuri excepționale, cum ar fi războiul. Sindicatele ucrainene au acum mâinile pline: pe lângă activitățile lor obișnuite, trebuie să lupte împotriva reformelor antisociale și a politicilor de austeritate și să ofere asistență membrilor lor care servesc în armată sau în apărarea teritorială (și vorbim de zeci de mii de persoane). De asemenea, sindicatele fac multe pentru civilii din zonele de pe linia frontului și pentru persoanele strămutate intern (persoane strămutate intern, refugiați în Ucraina).

Cred că este de datoria noastră, ca sindicate din Polonia, Franța, Italia, Spania, Brazilia și alte țări, să îi sprijinim în orice fel putem, fără a le pune la îndoială. Acești bărbați și femei curajoși știu ce fac!

Reacția partidelor din Parlamentul UE

Există vreun partid din Parlamentul UE care lucrează la soluții pentru problemele pe care le-ați identificat și lucrătorii ucraineni au prieteni acolo?

Vladyslav Starodubțev de la Soțialnyi Rukh: Majoritatea partidelor europene de stânga ne oferă ajutorul lor în ceea ce privește lupta împotriva noii legi a muncii, împotriva datoriei ucrainene. Am simțit o puternică solidaritate din partea unor partide precum Enhedlisted, care ne-a ajutat financiar în activitatea sindicală și în campaniile noastre. Nu neapărat partidele din Parlamentul UE, dar Partidul Social Democrat din Elveția, partidul polonez Razem (Împreună), ne-au oferit un mare ajutor. Deocamdată, încercăm să intrăm în contact cu alți parlamentari de stânga, pentru că unii dintre ei sunt reticenți față de solidaritatea internațională. Ei sunt orientați spre plan intern și abia acum încearcă să găsească modalități de stânga pentru a ajuta Ucraina.

Mișcărea sindicală ucraineană și războiul din Ucraina

Care este rolul mișcării sindicale ucrainene în apărarea Ucrainei și în lupta împotriva slăbirii Codului muncii ucrainean?

Vladyslav Starodubțev de la Soțialnyi Rukh: Sindicatele ucrainene sunt o structură foarte controversată, cu tradiții și specificități diferite. Federația Sindicatelor din Ucraina a fost formată din sindicatele sovietice, au fost susținători puternici ai Partidului Regiunilor și acum par a fi sindicate mai „loiale”. Ele au o tradiție puternică de a nu fi un instrument de apărare a intereselor lucrătorilor, ci un instrument birocratic-managerial, iar acest lucru este încă o problemă uriașă. Noi, ca Soțialnyi Rukh, încercăm să schimbăm acest lucru și am avut un succes moderat în crearea unor noi tradiții sindicale, iar cu guvernul „Servitorul Poporului”, FPU sunt în mare parte forțați să se afle tot timpul într-o poziție de „opoziție moderată”. Separat, vreau să spun că tinerii din FPU sunt foarte buni în activitățile lor și că FPU principal poate învăța multe de la ei.

KVPU, pe de altă parte, este mai mult în opoziție, dar are propriile ambiții politice și înțelegeri dubioase cu unii oligarhi. Activitatea lor este crucială în ceea ce privește opoziția față de reformele anti-muncă în stradă și, datorită deputatului Mykhaylo Volyneț, avem, de asemenea, o voce sindicală în parlament, acesta împingând partidul său Batkivshchyna să voteze aproape întotdeauna împotriva legilor anti-muncă.

Cea mai activă rezistență la legile anti-muncă tinde să vină din partea activiștilor sindicali socialiști și independenți, care nu au prea multe legături cu conducerea Confederației sau a Federației, nu au niciun membru sau au doar un membru formal și sunt aproape întotdeauna în avangarda oricărui protest. Uneori, prin exemplul lor, aceștia motivează Federația și Confederația să acționeze.

Dar Federația și Confederația se schimbă acum în bine și le admir activitatea – cu ajutorul umanitar, apărarea împotriva legilor urâte etc. Sunt încă structuri birocratice, cu multă corupție, cu înțelegeri secrete, poate nu la nivel de conducere înaltă, dar totuși, și așa mai departe. Dar există progrese, ceea ce mă face să fiu optimist.

Răspunsul mișcării sindicale poloneze

Este mișcarea sindicală poloneză capabilă să răspundă în mod colectiv la alte încercări de slăbire a dreptului la grevă și să impună propriile soluții?

Antoni Wiesztort, șofer internațional la Amazon, comitetul național al OZZ Inicjatywa Pracownicza: În Polonia, Inicjatywa Pracownicza încearcă să colaboreze cu alte organizații în acest scop, deoarece fiecare sindicat ar trebui să aibă un interes în îmbunătățirea legilor anti-sindicale în favoarea noastră. La nivel de companie, construim o coaliție cu comitetele de la Solidarność, de exemplu la Genpact, cu Unitatea Muncitorilor și cu alte structuri. Birocrațiile marilor sedii naționale cred în propriile lor canale de influență și până acum nu văd beneficiile coordonării, ne rămâne să le urăm succes.

Ignacy Jóźwiak de la OZZ Inicjatywa Pracownicza: Aș adăuga că eu cred că acest lucru se poate întâmpla. Ceea ce avem nevoie în Polonia este cooperarea la nivel de bază, între lucrătorii de rând, între secțiile de la aceleași locuri de muncă sau ramuri ale pieței muncii. Ceea ce avem nevoie acum este un fel de unitate în diversitate, iar noi, ca Inițiativă a lucrătorilor, ne străduim să obținem acest lucru. 

Poate mișcarea sindicală internațională, în stadiul său actual de dezvoltare, să coordoneze lupta pentru eliminarea inegalităților sociale dintre Europa de Est și Europa de Vest?

Verveine Angeli de la Union syndicale Solidaires, Franța: Putem acționa la nivel mondial pentru a cere salarii minime și un salariu minim, dar nu este atât de simplu. Putem, de asemenea, așa cum facem la niveluri specifice, cum este cazul lucrătorilor de la Amazon, să acționăm pentru a-i uni pentru a lupta împreună împotriva condițiilor de muncă, a angajării și a salariilor proaste.

Vladyslav Starodubțev de la Soțialnyi Rukh:  Pentru mine, însă, acest lucru nu este suficient. Mișcarea sindicală internațională este acum divizată de diferite partide și curente, regăsindu-se uneori de partea conservatoare (așa cum putem vedea exemplele unor demonstrații pentru „pace” împotriva „creșterii prețului la gaz” și așa mai departe). Cred că mișcarea sindicală se află acum într-o fază de renaștere – este foarte slabă și pasivă, dar se schimbă în mod activ, în special sub influența politicienilor de stânga care ajută la „politizarea” și la unirea sindicatelor acum foarte instituționalizate. 

Majoritatea celor mai mari sindicate din lume au nevoie de o abordare mai descentralizată și mai democratică, precum și de o cooperare internațională și politică între diferite mișcări și partide, pentru a nu se izola de politică. Văd că acum se formează noi sindicate.

Există o sindicalizare a lucrătorilor de la Amazon, noi sindicate care se ocupă de locurile de muncă precare, cum ar fi la Starbucks în SUA. Ceea ce cred că este necesar este să lucrăm în două direcții: să ajutăm noile sindicate independente și să le reformăm și să lucrăm cu cele vechi. Sper că în viitor mișcarea sindicală va fi o forță care va modela viziunea lumii și a sferei noastre politice.

Viitorul mișcării sindicale europene

Care este viitorul mișcării sindicale europene în noul război rece în care ne aflăm acum (China, Rusia – UE, SUA)?

Vladyslav Starodubțev de la Soțialnyi Rukh: În momentul de față vedem două tendințe. Mai multe acțiuni sindicale independente decurg din solidaritatea și cooperarea internațională, din activitatea umanitară și politică. Iar pacifismul este legat de criza costului vieții, parțial motivată de invazia rusă în Ucraina, care îi determină pe mulți sindicaliști să se îndrepte în direcția opusă solidarității, spre o anumită formă de naționalism european (în sensul de dreapta al cuvântului). Trebuie să unim părțile progresiste ale sindicatelor și să ne opunem celor din urmă, orbiți de pacifismul lor primitiv. În acest domeniu, admir cu adevărat activitatea Campaniei de solidaritate cu Ucraina din Marea Britanie, care a împins multe sindicate britanice de la poziții pacifiste sau pro-ruse la poziții pro-ucrainene. O astfel de activitate este foarte necesară, la fel ca și colaborarea cu mișcarea sindicală pe toate fronturile de acțiune, deoarece aceasta reprezintă cea mai mare parte a societății civile.

Și dacă munca noastră ca stângiști, socialiști, sindicaliști independenți, organizatori va reuși, probabil că vom vedea mișcarea sindicală mai puternică și mai internaționalistă ca niciodată în istorie.

Verveine Angeli de la Union syndicale Solidaires din Franța: Sunt de acord cu Vladyslav și aș adăuga, de asemenea, că, într-o astfel de situație, cred că este foarte important să fim independenți față de guverne și să construim legături puternice între lucrători și sindicate dincolo de granițe, chiar dacă știm că acest lucru este dificil în războiul actual, de exemplu între sindicatele ucrainene și rusești (dar cu sindicatele din Belarus a fost posibil).

Este important să se prevină războaiele și atacurile asupra lucrătorilor în funcție de concurența economică. Capitaliștii din America, Europa, China și Rusia și Japonia se luptă pentru piețe și profituri. Mișcarea sindicală trebuie să se opună agresiunii rusești și unui nou Război Rece și să lupte pentru locuri de muncă, salarii și beneficii sociale.  Dacă mișcarea sindicală adoptă această poziție, va deveni mai puternică și va fi bine poziționată pentru a prelua puterea. 

Organizații prezente în convoi:

Soțialnyi Rukh (Mișcarea Socială) – este o organizație socială ucraineană de stânga, fondată în 2015, care lucrează pe baza principiilor socialismului democratic, a luptei împotriva capitalismului și a xenofobiei. Aceasta își desfășoară activitatea în cele mai mari orașe din Ucraina (Kiev, Kryvyi Rih, Lviv, Odesa, Dnipro, Harkov). Grupul, care aspiră să fie un partid politic de bază, a ieșit în evidență în timpul invaziei rusești în Ucraina în 2022, când a cerut stângii internaționale să sprijine rezistența ucraineană la imperialismul rusesc și a făcut campanie împotriva reducerii de către guvernul ucrainean, în timpul războiului, a anumitor drepturi ale lucrătorilor.

Inițiativa Muncitorilor (IP) – este un sindicat anarho-sindicalist polonez. IP a fost fondat în a doua jumătate a anului 2001 ca un grup informal de anarhiști al căror scop era de a lupta împreună pentru drepturile lucrătorilor. Ca sindicat anarho-sindicalist oficial la nivel național, IP a devenit activ în septembrie 2004. 

Solidaires sau Solidaires Unitaires Démocratiques (SUD) – este un grup sindical francez. Aceștia tind să favorizeze opinii progresiste sau chiar radicale și lucrează cu mișcarea alter-globalizare sau anti-globalizare. Grupul 10 și sindicatele SUD fac parte din Forumul Social European și din Forumul Social Mondial. Majoritatea sindicatelor SUD practică sindicalismul de luptă (syndicalisme de lutte), la fel ca și facțiunile CGT, FO și CNT. Acest lucru le plasează în opoziție cu sindicatele reformiste sau de negociere: CFDT, Confédération Française des Travailleurs Chrétiens (CFTC), CFE-CGC și Union nationale des syndicats autonomes (UNSA). 

Central Sindical e Popular Conlutas (CSP-Conlutas) – este o organizație sindicală braziliană care își propune să creeze o alternativă la marile sindicate braziliene: Central Única dos Trabalhadores, União Nacional dos Estudiantes și Movimento dos Trabalhadores Sem-Terra. CSP Conlutas a apărut din mai multe sectoare ale mișcării sindicale în lupta împotriva reformelor neoliberale aplicate de guvernul Lula. La 21 septembrie 2010, ziarul Estado de São Paulo a relatat că această centrală era formată din 140 de sindicate și 2 milioane de lucrători.

COBAS (Confederazione Italiana di Base UNIcobas) – este un sindicat independent, sindicalist, socialist liber și face parte din mișcarea sindicală italiană. CIB Unicobas a fost format în 1991 din mișcarea Cobas și este prezent în sectorul educației, precum și în sectorul administrației publice și al sănătății.

Abonați-vă la canalul din YouTube al Cross-border Talks! Urmăriți pagina de Facebook și Twitter a mediei! Cross-border Talks are și un canal în Telegram!

About The Author