Nesupunerea, o cheie pentru deblocarea Europei
În ajunul alegerilor parlamentare din Franța, stânga are speranțe și așteptări
Dacă va obține o majoritate parlamentară, Noua Uniune Populară, Ecologică și Socială (NUPES) intenționează să rupă cu anumite reguli europene. Este vorba de o strategie care vizează transformarea UE de sus în jos pentru a ieși din dogma concurenței și a austerității.
În avalanșa de atacuri la adresa stângii de când aceasta s-a reunit pentru alegerile legislative din iunie, chestiunea europeană se află în fruntea valului. Este subiectul favorit al detractorilor Noii Uniuni Ecologice și Sociale Populare (Nupes). O „victimă colaterală”, potrivit lui Daniel Cohn-Bendit și José Bové. O „scăpare înainte”, potrivit fostului ministru socialist Jean-Marc Ayrault. Și chiar, după cum spune ministrul macronist Clément Beaune, a vorbi despre nesupunere europeană este „un semn de lipsă de voință de a guverna”.
Dincolo de fanteziile adversarilor săi, dacă stânga va învinge în seara de 19 iunie, cum vor fi relațiile dintre Uniunea Europeană și Franța? Vor semăna cu lovirea unei oale de fier împotriva unei oale de lut, sau mai degrabă cu un meci de skanderbeg? NUPES înclină spre cea de-a doua variantă, deoarece unele dintre propunerile sale se încadrează foarte prost în cadrul european, stabilit prin Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Se presupune că legile și deciziile naționale trebuie să respecte legislația UE. Dacă nu o fac, un stat poate fi supus unor sancțiuni. În decembrie 2021, Comisia Europeană a trimis statelor 101 scrisori de punere în întârziere, avize motivate sau alte sesizări către Curtea de Justiție în contextul procedurilor de încălcare a dreptului comunitar.
Dacă stânga va ajunge la putere, se va confrunta cu această dilemă. Să se îndoaie sau să nu se supună?
„Busola noastră este punerea în aplicare a programului nostru”, avertizează Manon Aubry, copreședinte al grupului de stânga din Parlamentul European. „Am trecut toate propunerile noastre prin prisma regulilor europene, pentru a identifica blocajele și a avea o strategie pentru a le elimina. Asta înseamnă să fim pregătiți să nu aplicăm anumite reguli europene”, explică deputatul Franței Nesupuse, contactat de l’Humanité.
Această abordare nu a fost aprobată în totalitate de toate forțele de stânga, nici în timpul campaniei prezidențiale, nici chiar la începutul negocierilor pentru unitate înainte de alegerile legislative. Partidul Socialist (PS) sau Europe Écologie-les Verts (EELV), sunt mai puțin favorabile unei astfel de politici de ruptură.
„Pentru a pune capăt cursului liberal și productivist al UE”
Dreapta profită de acest lucru pentru a striga împotriva a ceea ce ar fi o „trădare” a idealurilor europene. Astfel, François Bayrou, președintele Modem, a declarat la începutul lunii mai, la microfonul France Inter: „În spatele a tot ceea ce se întâmplă se află ideea că Franța ar putea ieși din UE. Acesta a fost proiectul lor, de altfel, în urmă cu cinci ani. De fapt, în timpul ultimelor alegeri prezidențiale, France Insoumise a propus o ieșire din UE în cazul în care celelalte țări europene ar fi refuzat să renegocieze tratatele. Dacă ați decide că o țară atât de importantă precum Franța nu va respecta regulile, asta ar însemna ieșirea Franței și sfârșitul Europei. Uitați-vă la celelalte țări – cum vreți să accepte că unul dintre membrii acordului nostru, ai organizației noastre europene (…) poate să se abțină, să se distanțeze, să refuze deciziile pe care le-am luat împreună?”.
Iată că stânga este prezentată acum ca susținătoare a unui Frexit. Cu toate acestea, Manon Aubry amintește că „noua abordare” a France Insoumise „a fost redactată astfel încât toate părțile să fie de acord cu ea”.
Și astfel, socialiștii și verzii au marcat terenul: nu va exista o ieșire din UE. Acordul cu EELV, semnat la 3 mai, prevede că „Franța nu poate avea o politică care să vizeze ieșirea din Uniune, nici dezintegrarea acesteia, nici sfârșitul monedei unice”. În plus, nesupunerea la reguli „nu se poate face decât în respectarea statului de drept”, o afirmație care evită să dea argumente pentru derapajele reacționare în curs în Ungaria și Polonia. Aceleași precauții sunt luate pe 4 mai între France Insoumise, „moștenitor al NU-ului de stânga la Tratatul constituțional european din 2005”, și Partidul Socialist, „atașat construcției europene”. Obiectivul comun este „de a pune capăt cursului liberal și productivist al Uniunii Europene”. În proiectul final, citim: „ceea ce face baza noastră comună: voința de a rămâne în Uniunea Europeană și, de asemenea, voința de a face să evolueze regulile acesteia”, notează primul secretar al PS, Olivier Faure. Un compromis a fost găsit: „Din cauza istoriilor noastre, unii dintre noi vorbesc despre nesupunere, în timp ce ceilalți preferă <<derogarea în mod tranzitoriu>>, pentru a respecta mandatul pe care ni l-a dat poporul francez”. Acordul insistă asupra necesității de a deroga de la anumite reguli „lucrând pentru a le transforma”.
„Suntem interdependenți; ideea centrală este că avem nevoie de o Europă diferită. Dacă stânga ajunge la putere în Franța, ea este deja un element al raportului de forțe”, rezumă fostul eurodeputat comunist Francis Wurtz.
„Pentru a reconstrui o Europă mai cetățenească, mai solidară”
Din partea Europe Écologie-les Verts (EELV), se remarcă atacurile unei convertiri a dreptei la antieuropenismul european. Ei le resping, spunând că revendicările înscrise în programul lor „sunt explicite. Afirmăm foarte clar că nu se pune problema de a avea Europa așa cum este acum sau de a o respinge în totalitate”, subliniază Michèle Rivasi, co-președinta delegației EELV în Parlamentul European. „Ceea ce ne dorim este să reconstruim o Europă mai credibilă, așteptăm o Europă mai orientată spre cetățeni, mai solidară. Trebuie să putem critica actuala Europă pentru a o construi mai bine”, spune ea, refuzând viziunea binară potrivit căreia „critica dezvoltă euroscepticismul”. La EELV, „putem vedea că în dimensiunea europeană putem schimba lucrurile. Dar nu trebuie să ne imaginăm că suntem fericiți cu Europa așa cum este, cu acordurile de liber schimb care favorizează defrișările, emisiile de gaze cu efect de seră și pierderea biodiversității”.
Pentru eurodeputatul EELV, „pentru a schimba regulile, avem nevoie de mai multe țări care acționează împreună”. De asemenea, ea notează că țări precum Austria și Luxemburg și-au exprimat voința de a pune în discuție, în fața instanțelor europene, taxonomia europeană – care clasifică gazele și energia nucleară drept energie de tranziție – și că acestea sunt acum urmate de Germania. „Există o nesupunere în UE”, spune ea, dând acest exemplu.
Care sunt aceste norme controversate ale UE? „Dreptul la concurență este unul dintre fundamentele UE. aceasta este o problemă pentru achizițiile publice, de exemplu, dacă vrei să dai preferință producției locale în aprovizionarea cantinelor”, argumentează Manon Aubry. Acest bloc de măsuri ale UE îngreunează ajutoarele de stat și naționalizările, în timp ce revenirea sectorului energetic în proprietatea publică este una dintre revendicările programatice ale NUPES.
Ieșirea dintr-o agricultură productivistă va necesita, de asemenea, o opoziție la actuala politică agricolă comună, estimează politicienii de stânga. Într-adevăr, 75% din ajutoare corespund mecanismului de „ajutor la hectar”. Condiționarea acestui sprijin ar putea însemna să se opună marilor companii agricole, cu o posibilă confruntare la Curtea Europeană de Justiție”, consideră Michèle Rivasi.
Un alt subiect pe care nesupunerea ar putea fi oportună, potrivit lui Manon Aubry: „Aspectul comercial și de liber schimb al politicilor europene, care împiedică punerea în aplicare a protecționismului în solidaritate”. Cu toate acestea, notează deputata, aceste acorduri internaționale sunt adoptate în unanimitate, ceea ce face posibilă declanșarea unei lupte pe marginea lor. Mai multe soluții sunt pe masă: clauze de salvgardare prevăzute în legislația europeană, negocierea cu comisia a unor derogări asupra textelor existente sau o nesupunere unilaterală. Franța ar putea atunci să încrucișeze spadele cu Bruxelles atunci când anumite legi europene nu respectă angajamentele internaționale ale Franței și ale europenilor în chestiuni precum munca sau clima, pentru a se asigura că standardul cel mai exigent are prioritate.
„Franța nu respectă normele atunci când vine vorba de poluarea aerului”
În realitate, contrar preocupărilor dreptei, „nesupunerea”, sau folosirea forței în negocieri, sunt frecvente în Europa.
În 171 de ocazii, între 1999 și 2018, regulile bugetare (deficit public de 3% din PIB, datorie publică de 60% din PIB) au fost încălcate, fără nicio sancțiune. Mai mult, în timpul crizei Covid, șefii de stat și de guvern au fost cei care au ales să nu respecte criteriile de la Maastricht. Nu mai departe de luni (23 mai), Comisia Europeană a anunțat că decizia de suspendare a acestor reguli, prezentate anterior ca fiind imuabile, va rămâne în vigoare până în 2023, din cauza consecințelor economice ale războiului din Ucraina.
Timp de ani de zile, Germania și Olanda au înregistrat excedente comerciale de peste 6% din PIB-ul lor. Acest lucru este, de fapt, interzis. Spania și Portugalia au declarat că vor să înghețe prețurile la gaze; Comisia tocmai a acceptat ca acestea să facă acest lucru, încălcând regula. Germania a obținut în trecut ca apa publică să nu fie supusă regulilor pieței. În ceea ce privește Franța, aceasta nu respectă standardele privind poluarea aerului.
Amenințarea cu nesupunerea este o modalitate de a muta liniile, deoarece totul este o chestiune de echilibru al puterii. Acest factor este determinant, cu atât mai mult în situația în care nimeni nu propune cu adevărat ieșirea din UE. În 1983, François Mitterrand a făcut alegerea politică a austerității, refuzând să părăsească sistemul monetar „șarpele din tunel” sau să conducă bătălia pentru a-i schimba regulile. „De fiecare dată când există un obstacol în calea progresului social sau ecologic, este necesar să luptăm, să căutăm aliați”, spune Francis Wurtz, fostul președinte al Stângii Unite Europene din Parlamentul European.
Programul, prezentat la 19 mai, anunță voința de a „duce bătălii în interiorul Consiliului European”, pentru a adopta textele care susțin progresul social, făcând apel la o cooperare consolidată pentru a avansa în direcția corectă – atunci când nu este posibil să se facă acest lucru cu toți cei 27 de membri. În plus, pentru a ieși din lacătele bugetare și de liber-schimb, stânga franceză va pleda pentru o „convenție europeană pentru revizuirea și rescrierea tratatelor europene”. Pentru a câștiga acest braț de luptă, intervenția cetățenilor va fi decisivă peste tot în Europa.
Acest text, publicat inițial în L’Humanité, a fost tradus și republicat de Cross-Border Talks datorită cooperării în cadrul Alianței Media, condusă de transform!italia.
Abonați-vă la canalul din YouTube al Cross-border Talks! Urmăriți pagina de Facebook și Twitter a mediei! Cross-border Talks are și un canal în Telegram!
About The Author
