Eliminarea controalelor la frontieră în Europa de Sud-Est ar transforma regiunea
O discuție transfrontalieră despre o idee de autodeterminare a regiunii, care nu beneficiază de sprijinul majorității elitelor statelor naționale din ea, dar care rămâne în vigoare ca spirit
Malgorzata Kulbaczewska-Figat, Vladimir Mitev
Malgorzata Kulbaczewska-Figat îl intervievează pe Vladimir Mitev într-o discuție transfrontalieră p2p despre aderarea Bulgariei și României la așa-numitul Schengen aerian la 31 martie 2024 și despre relevanța ideii de a elimina controalele la frontierele dintre Grecia, Bulgaria și România. Vladimir comentează grupurile sau interesele economice și sociale care susțin sau sunt împotriva ideii de abolire a controalelor la frontieră. El analizează atitudinea înalților oficiali bulgari și români și a Comisiei Europene față de această idee. De asemenea, el discută rolul oamenilor ca subiecți ai relațiilor internaționale în regiune, un rol pe care abolirea controalelor la frontieră l-ar putea consolida.
Bine ați venit la o ediție specială a emisiunii Cross-border Talks, în care voi discuta cu colegul meu și co-fondator al Cross-border Talks, Vladimir Mitev, despre problema intrării Bulgariei și României în zona Schengen parțială, despre Schengen așa cum este el prezentat în mass-media, precum și despre proiectul unui mini-Schengen, sau despre abolirea controalelor la frontierele dintre Bulgaria, România și Grecia. În urmă cu doar câteva zile, atât Bulgaria, cât și România au fost admise în zona Schengen în acest mod limitat, adică persoanele care călătoresc cu avionul din Bulgaria și România spre țările Schengen nu mai sunt verificate, iar același lucru se întâmplă și de partea cealaltă. Dar nimic nu s-a schimbat pe teren, astfel că există în continuare controale la frontierele terestre.
Problema neparticipării Bulgariei și României la Schengen complet a devenit destul de controversată în urmă cu câteva luni, când Austria a oferit o listă de condiții în care Bulgaria și România ar putea avansa pe drumul lor spre Schengen complet. Am publicat destul de mult despre această problemă pe Cross-border Talks, iar Vladimir, care susține cooperarea internațională și apropierea între oameni, a publicat, de asemenea, multe pe blogul său personal, care se numește Podul Prieteniei. Astăzi vom discuta despre ceea ce se va schimba după aderarea la Schengen și despre viitorul proiectului mini-Schengen sau despre deschiderea frontierelor între cele trei țări balcanice.
Vladimir, bună seara. Prima mea întrebare este care a fost reacția dumneavoastră personală sau reacția altor bulgari și politicieni bulgari după ce primele avioane au aterizat în Bulgaria și pasagerii au putut debarca fără a fi verificați. Și poate aș putea extinde această întrebare la România, o altă țară de care sunteți foarte apropiat. Care au fost reacțiile din România?
Văd că oamenii care călătoresc cu avionul simt cu siguranță un pic de bucurie. Cunosc câțiva prieteni de-ai mei care vor zbura chiar în aprilie și sunt puțin entuziasmați de faptul că vor putea călători fără controale la frontieră în spațiul Schengen. Cred că bulgarii, în special, nu simt foarte mult cu capul. Cred că simt cu corpul. Ei trebuie să exerseze trecerea frontierei fără a fi controlați. Și cu cât o vor face mai des, cu atât vor deveni mai sensibili.
Pe de altă parte, atât bulgarii, cât și românii sunt conștienți de faptul că majoritatea bunurilor care trec granițele trec prin frontierele terestre. În cazul Bulgariei, 97% din totalul schimburilor comerciale cu spațiul Schengen se realizează prin frontierele terestre. Așadar, aderarea la Schengen pe cale aeriană și maritimă nu schimbă prea mult situația în ceea ce privește fluxul de mărfuri. Poate că elitele urbane, persoanele care călătoresc în mod regulat la Bruxelles sau în alte locuri din Europa, se vor simți acceptate la egal cu ceilalți membri Schengen. Dar cea mai mare parte a economiei bulgare continuă să funcționeze ca înainte. În cazul României, nu cunosc datele exacte. Cred că comerțul maritim Schengen în România ar trebui să fie un pic mai mare, pentru că Constanța este un mare port maritim.
Sunt conștient că și în România există multă nemulțumire față de lipsa de acces la frontierele terestre, atât în rândul oamenilor obișnuiți, cât și în rândul elitelor. Îl pot cita, de exemplu, pe fostul ministru al Energiei, Răzvan Nicolescu, care este asociat și la Consiliul European pentru Relații Externe. Și oamenii din industria transporturilor, transportatorii rutieri – companiile de transport care folosesc camioane pentru a transporta mărfuri, au multe lucruri de rezolvat. Practic, există sentimentul că românilor și bulgarilor i-sa permis să intre în Schengen în momentul în care au aderat la Uniunea Europeană și au îndeplinit condițiile tehnice. Asta s-a întâmplat în 2011. Iar după aceea, doar din motive politice nu au fost admiși. Este un fapt că au fost complet lăsați în afara spațiului Schengen timp de aproximativ 13 ani. Unii oameni văd acest lucru ca pe un semn că nu sunt suficient de europeni, iar acest lucru este folosit și de forțele suveraniste din cele două țări care atacă forțele pro-europene.
Așadar, cei care joacă rolul forțelor pro-europene tind să vadă partea plină a paharului cu apă. Ei văd că Bulgaria și România se mută în spațiul Schengen și pot emite vize Schengen. Deci se apropie de alte țări europene. Dar, pe de altă parte, există și un mod de a privi ceea ce se întâmplă, de a vedea partea goală a paharului cu apă. Iar acesta este cel pe care îl folosesc suveraniștii.
După cum ați spus, Schengen nu rezolvă multe probleme. Desigur, oamenii care călătoresc vor fi foarte fericiți că nu mai trebuie să stea la coadă. Și cred că acest lucru nu este valabil doar pentru elitele urbane, ci și pentru românii obișnuiți care călătoresc la serviciu de la Timișoara, Cluj sau alte aeroporturi. Dar totuși, așa cum ați subliniat, majoritatea mărfurilor sunt transportate pe uscat, iar camioanele vor sta în continuare la coadă la punctele de trecere a frontierei. Nici măcar nu am menționat cel de-al treilea aspect – problema Greciei, vecinul sudic al Bulgariei, care este încă exclusă pe cale terestră din majoritatea partenerilor Schengen, deoarece Bulgaria nu se află în spațiul Schengen. Cu ceva timp în urmă, am relatat despre discuțiile transfrontaliere cu privire la inițiativa comună care implică politicieni din toate cele trei țări privind eliminarea controalelor la frontierele terestre dintre ele. Aș dori să vă întreb ce s-a întâmplat de atunci? A fost declarația doar un exemplu de viziuni frumoase și de dorințe sau s-a întâmplat ceva mai mult pe această temă?
Pe de o parte, nu a existat nicio mișcare, deoarece elitele de stat la nivel înalt, cum ar fi fostul prim-ministru bulgar Nikolay Denkov și comisarul european român Adina Vălean, au respins și criticat această idee. Deci se pare că aliații de stat din ambele țări nu sunt obișnuiți să se gândească la cele două țări sau la cele două țări împreună cu Grecia ca la un bloc. Ei gândesc național-centric. Dar am observat și ceva pozitiv, în sensul că această idee a trebuit să fie respinsă la un nivel din ce în ce mai înalt. În fiecare etapă a avansării sale, a existat o respingere care venea de la un nivel din ce în ce mai înalt de politicieni sau de oameni. Acest lucru înseamnă, după părerea mea, că această idee are un fel de sprijin în anumite cercuri din regiune. Dacă nu ar fi avut acest tip de sprijin, un sprijin care nu este atât de vizibil, dar care există, nu ar fi fost necesar ca un prim-ministru bulgar sau un comisar european român să critice această idee. Ei ar fi ignorat-o pur și simplu. Faptul că trebuie să vorbească înseamnă că s-ar putea să fie nevoiți și să apere ceva, să contracareze ceva care ar putea fi în creștere. Aceasta este doar o ipoteză a mea, desigur.
Aș spune că, pe de o parte, din punct de vedere juridic sau politic, s-ar putea să nu existe prea multe mișcări. Am văzut că prim-ministrul bulgar Denkov a declarat la începutul lunii februarie că ar fi ilegal să se aplice această idee. Nu știu pe ce bază se bazează interpretarea sa privind legalitatea, deoarece, de exemplu, Comisia Europeană s-a abținut să ia o poziție clară pro sau contra acestei idei, inclusiv din motive juridice. Înțeleg că poate fi complexă din punct de vedere juridic, dar nu văd nicio autoritate legală pentru a avea o interpretare publică a acestei propuneri.
Pe de altă parte, am avut-o pe comisarul european român, Adina Vălean, care a criticat ideea în sensul că, dacă se desființează granița, se va pune foarte multă presiune pe granița româno-ungară. Poate că, în calitate de politician de rang înalt, cunoaște niște cifre pe care noi nu le cunoaștem. Poate că sunt naiv, dar aș spune că întotdeauna este mai bine să ai mai puține granițe. Acum există o presiune pe granița româno-bulgară, pe granița bulgaro-greacă. În viitor, dacă o astfel de idee va fi aplicată, va exista presiune pe mai puține frontiere sub presiune. Cel puțin pentru mine, argumentul lui Vălean nu este cel mai bun sau cel mai puternic argument împotriva acestei idei.
Văd că în Bulgaria, de exemplu, părți ale comunității de afaceri s-au pronunțat, de asemenea, împotriva acestei idei. Aceștia susțin că nu s-ar rezolva nimic dacă s-ar elimina controalele la frontiera româno-bulgară. De asemenea, nu sunt convins că înțelegerea lor este atât de convingătoare, deoarece eliminarea controalelor la frontieră ar încuraja foarte mult orice fel de circulație. De exemplu, afacerile bulgaro-române de orice fel ar fi cu siguranță avantajate dacă nu ar exista controale la frontieră sau dacă nu ar exista controale la frontiera bulgaro-română.
Aș spune că există reacții diferite la acest lucru. Cel mai important lucru este că spiritul ideii, din punctul meu de vedere, rămâne valabil. Și este din cauza acestui acord cu Austria, care a dus la includerea Bulgariei și României în Schengen, ceea ce cred că este o anomalie. Adică, Uniunea Europeană, așa cum o înțeleg eu, este despre eliminarea granițelor, deschiderea către vecini, crearea de comunități transfrontaliere și așa mai departe. Dar unul dintre elementele acordului cu Austria este că va fi întărit controlul la frontiera româno-bulgară. Deci, în acest moment, există probabil un obstacol juridic în această clauză din acord, conform căreia va exista un control mai puternic la frontiera româno-bulgară. Dar, în opinia mea, nu poate fi așa, nu poate dura la nesfârșit sau pentru mult timp. Nu este o practică europeană standard. Și cred că acesta este motivul pentru care această idee de eliminare a controalelor la frontieră este încă vie. Și cred că, ca o fantomă, cam bântuie. Există diverse companii grecești de turism, diverse persoane din sectorul ONG-urilor din Bulgaria și România, profesori universitari, experți în politică externă etc., oameni care găsesc un sens în această idee și cred că spiritul ei conduce acum lucrurile înainte.
Să ne uităm mai atent la persoanele care susțin ideea unui mini-Schengen sau a eliminării controalelor la frontieră. Ați menționat în mod specific că există persoane din comunitatea de afaceri care sunt pentru și persoane care sunt împotriva acestei idei. Ați putea fi mai specific și să ne spuneți care sectoare ale comunității de afaceri bulgare nu sunt în favoarea acestei idei și cine este în favoarea ei? Pentru că pare logic că deschiderea frontierelor va duce la mai multe contacte, mai multe schimburi, iar acest lucru ar trebui să fie bun pentru afaceri. Așadar, de ce ar fi cineva împotriva acestei idei?
În primul rând, permiteți-mi să spun că societățile de transport și uniunea transportatorilor rutieri, așa cum se spune în Bulgaria, au susținut ideea unui mini-Schengen încă de la decizia din decembrie 2022 conform căreia Bulgaria și România nu vor fi acceptate în Schengen. Inițial, și Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România a susținut această idee. Însă aceștia și-au reconsiderat poziția deoarece membrii lor au avut probleme la granița româno-bulgară, așa că și-au retras sprijinul în semn de protest.
Dar, pe de altă parte, așa cum am spus, există unele organizații care nu susțin mini-Schengen sau eliminarea controalelor la frontieră. Un exemplu este Camera de Comerț Bulgaro-Română, cu sediul în Ruse. Membrii săi sunt în principal din sectorul industrial. Nu știu care este argumentul lor real, dar ei spun că problemele nu vor fi rezolvate dacă această frontieră este pur și simplu abolită. (Camera de Comerț Româno-Bulgară a avut o poziție anterioară conform căreia, dacă Bulgaria și România ar elimina controalele la frontierele terestre, ar putea fi izolate de spațiul Schengen și ar rămâne la periferie, dar după 31 martie 2024 atât Bulgaria, cât și România sunt membre ale spațiului Schengen, așa că acolo argumentul izolării nu pare să funcționeze, problema este mai degrabă dacă eliminarea controalelor la frontieră este posibilă din punct de vedere legal, mai ales când, la sfârșitul anului 2023, Bulgaria și România au convenit cu Austria să consolideze, mai degrabă decât să elimine controalele la frontiera româno-bulgară – nota redacției) Poate că există diferite tipuri de afaceri și diferite tipuri de viziuni, aș spune, chiar și pentru dezvoltarea regiunii noastre. Poate că o privire mai atentă la ce fel de afaceri și ce fel de forțe susțin această idee și ce fel de forțe o resping ar arăta, de asemenea, care sunt viziunile care se luptă pentru regiunea noastră.
Pot spune, de asemenea, că nu numai comunitatea de afaceri, ci și sectorul ONG-urilor, într-un fel sau altul, sau unele persoane din sectorul ONG-urilor, atât în Bulgaria, cât și în România, par să susțină foarte mult această idee. De fapt, ea a fost propusă pentru prima dată de un politolog care a fost asociat cu PNUD în România, în anul 2011 pe blogul său. Îmi amintesc că unele persoane, tot din sectorul ONG-urilor, au promovat această idee. Și cred că unul dintre primele articole scrise despre ea a fost în Bulgaria, în 2014. Spun asta pentru că se întâmplă să fiu eu autorul, citând un expert român din sectorul ONG. Și după 2019, văd tot mai mulți oameni atrași de această idee. Pot să menționez, de exemplu, un politolog francofon de la universitatea din Cluj-Napoca care este cunoscut pentru că susține că, dacă Bulgaria și România vor coopera mai strâns, cum ar fi în această inițiativă de eliminare a controalelor la frontieră, el crede că se vor apropia mai mult de centrul de decizie și de putere în Uniunea Europeană, în loc să se izoleze. Și o vor face mai bine lucrând împreună decât încercând să ajungă la centru separat.
Pot să dau și exemplul unui scoțian stabilit în Bulgaria, care este strategul unuia dintre marile ONG-uri în domeniul serviciilor sociale. Și spune că această idee ar putea duce la autodeterminare pentru Bulgaria și România. Le-ar permite să se bazeze puțin mai mult pe propriile resurse. Este interesant că acești oameni, care au contacte foarte bune cu Occidentul, susțin și ei această idee. Așadar, nu este o idee anti-occidentală, așa cum cred unii oameni.
Cunosc, de asemenea, un politician român de stânga, un politician comunist, care susține această idee din alte motive. El vede această idee ca pe un fel de protest împotriva elitelor europene. Așadar, pentru mine este ceva foarte ciudat cum un concept care este același pentru toți oamenii este văzut în moduri foarte diferite și interpretat în moduri foarte diferite. Iar faptul că atât de mulți oameni diferiți, oameni cu profiluri diferite, îl susțin este foarte interesant. Sunt atrași de aceeași idee, chiar dacă sunt foarte diferiți.
Da, poți da orice semnificație și orice conținut ideii de abolire a controalelor la frontieră și de creare a două sau trei popoare – trei, dacă îi includem și pe greci. Cu toate acestea, după cum ați menționat, elitele politice, cel puțin în România și Bulgaria, par mult mai interesate de perspectiva continuării negocierilor pentru o integrare deplină în Schengen decât de colaborarea în cadrul unei inițiative regionale. Și în acest moment trebuie să vă întreb: cât de realist este ca România și/sau Bulgaria să adere la Schengen complet într-o perioadă apropiată?
Premierul român, Marcel Ciolacu, a declarat că are o strategie sau un plan care va aduce România în Schengen complet, inclusiv la frontierele terestre, până la sfârșitul anului. Dar majoritatea oamenilor cu care vorbesc, atât în România, cât și în Bulgaria, sunt sceptici că acest lucru este posibil. La sfârșitul anului trecut, a fost un moment bun pentru a accepta țările în Schengen. Dar acum UE se implică tot mai mult în alte probleme complexe. De exemplu, am văzut că protestul fermierilor din Uniunea Europeană a dus la acceptarea de către Comisia Europeană a unei redefiniri a politicii sale privind schimbările climatice, sau a abordărilor de tranziție verde sau de tranziție justă. Vedem cum Uniunea Europeană le cere membrilor săi să accepte anumite reforme ale instituțiilor, astfel încât să poată integra noi membri. Așadar, există o mulțime de probleme importante, inclusiv cele legate de Ucraina sau de alte țări care trebuie să fie integrate sau să facă parte din structurile UE. Și, bineînțeles, mai sunt și problemele existențiale obișnuite cu care se confruntă Uniunea Europeană, odată cu ascensiunea suveraniștilor în multe țări.
Așadar, nu cred că există prea multe șanse ca noi să fim acceptați la frontierele terestre în acest an. De asemenea, trebuie să ne uităm la contextul internațional, pentru că la sfârșitul acestui an vor avea loc alegeri în SUA. Există unele temeri în rândul oamenilor cu care vorbesc că este posibil ca problema acceptării depline în spațiul Schengen prin frontierele terestre să fie amânată în continuare. Așa că s-ar putea să mai dureze ceva timp. Și, în acest sens, dacă nu există o acceptare până la sfârșitul anului, există din nou probabilitatea ca, poate, ideea de a elimina controalele la frontieră să fie discutată mai mult. Trebuie să urmărim aceste evoluții, deoarece, așa cum am spus, este posibil ca această idee să nu fie pusă în aplicare imediat, dar spiritul ei este de a împuternici oamenii, iar eu consider că această împuternicire promovează interesele regiunii.
Este ceva nou. Și, bineînțeles, atunci când există ceva nou, există întotdeauna reticență la periferie. Poate că există o teamă în rândul multora dintre elitele politicii externe că ar putea ieși ceva rău din această deschidere către vecini. Cu toate acestea, spiritul acestei idei rămâne viu. Aș spune, într-un mod ușor marxist, că, dacă sunt îndeplinite condițiile subiective și obiective, cred că ideea ar putea deveni realitate.
La zece ani după ce ați susținut pentru prima dată ideea unui mini-Schengen, este foarte optimist să aud aceste cuvinte din partea dumneavoastră. Și cred că în ultima parte a conversației noastre aș putea să vă mai pun o întrebare legată de aceste aspecte subiective. Abolirea controalelor la frontiere este un act tehnic, un act politic. Dar deschide spațiu pentru înțelegere reciprocă, pentru a ne cunoaște reciproc, nu doar pentru a face afaceri, ci și pentru a descoperi vecinul, pentru a descoperi cultura vecinului, pentru a descoperi oamenii care trăiesc de cealaltă parte a frontierei, poate pentru a explica o istorie comună. Momente dificile, deși nu există atât de multe momente istorice dificile între Bulgaria și România. Dar, în orice caz, deschiderea frontierei deschide un nou set de posibilități. Și am vrut să vă pun această ultimă întrebare. Sunt românii și bulgarii curioși unul față de celălalt? Dacă există această mișcare, dacă există o mișcare în direcția liberei circulații între întreprinderi, cine vrea să facă bani? Există, de asemenea, această tendință între oameni care vor doar să elimine granița pentru că vor să vorbească cu cei de dincolo de râu?
Cred că tendința generală este spre mai multă deschidere și mai multă interacțiune între bulgari și români. În momentul de față, elitele statului încearcă cu siguranță să promoveze această mai bună cunoaștere, mai mult interes unul față de celălalt prin mass-media, prin evenimente comune, iar românii sunt poate națiunea care călătorește cel mai mult în regiunea noastră. Deci românii au fost în multe locuri din Bulgaria, mai ales la mare sau în stațiunea montană Bansko. Și de ani de zile călătoresc în Grecia, prin Bulgaria.
După părerea mea, există un interes atât de firesc în rândul românilor de a cunoaște regiunea. Dar nu sunt sigur că există foarte multe contacte atunci când românii vin aici, pentru că uneori există o barieră lingvistică. Dar cred că poate acest lucru va dispărea din ce în ce mai mult. Știu că la malul mării, de exemplu, mulți dintre cei care lucrează în restaurantele sau hotelurile bulgărești știu limba română. Cred, de asemenea, că românii descoperă Bulgaria prin intermediul mâncării și sunt foarte mulțumiți de ea. Am auzit păreri foarte bune pe aceste teme și poate că românilor, la fel ca și bulgarilor, le place să simtă cu trupul, dacă îmi permiteți să spun așa. Și dacă ceva este descoperit în acest sens, poate rămâne ca o experiență.
Pe de altă parte, când vorbim despre bulgari, știu că există o tradiție ca bulgarii să meargă în diverse excursii în România. Și văd în mod regulat pe rețelele de socializare, de exemplu, oameni care descoperă minele de sare din România sau care merg la Sinaia, Brașov și în alte locuri turistice din România. Aș spune că oamenii din Ruse, în special, sunt familiarizați cu locuri din București și din împrejurimi sau chiar mai departe. Poate că și oamenii din Silistra sunt conștienți de ceea ce se află în jurul lor de cealaltă parte a graniței.
Așadar, cred că există condiții pentru mai multă interacțiune. Ceea ce trebuie să se întâmple este că barierele trebuie să fie înlăturate, astfel încât oamenii să poată pur și simplu să se experimenteze reciproc. Cred că, într-adevăr, practica acestor conexiuni ne va învăța cum să le realizăm într-un mod mai bun și mai eficient și să avem descoperiri sau concluzii mai mari din ele.
Trebuie să existe, să spunem, nu doar o infrastructură materială, ci și o infrastructură umană. Acum există problema că există doar două poduri pe Dunăre între Bulgaria și România. Există discuții despre mai multe poduri și s-a realizat un studiu de fezabilitate pentru un al treilea pod, tot la Ruse-Giurgiu. Cu toate acestea, lucrările la aceste legături de infrastructură avansează lent. Și văd că trebuie să existe și conexiuni la nivel uman, să spunem unele organizații sau unele conexiuni interpersonale. Trebuie să existe oameni care să acționeze ca punți de prietenie între națiuni, care să aibă încrederea ambelor părți. Și cu cât apar mai multe astfel de relații de oameni în acest spațiu, cred că cu atât mai multă energie va fi transferată între națiunile din regiunea noastră.
Vladimir, sunteți cu siguranță unul dintre acei oameni care transmit energie între granițe. Sunteți atât de mult, de fapt, încât discutam o problemă care vă este deosebit de apropiată. Și vă mulțumesc foarte mult pentru că ați fost astăzi aici cu mine pentru a comenta Schengen și multe alte chestiuni legate de Schengen și pentru a trimite cele mai bune urări din Polonia românilor și bulgarilor. Cu aceasta se încheie această conversație. Vă mulțumesc foarte mult pentru că ați fost aici și nu uitați să vă abonați la Cross-border talks pentru a nu pierde niciunul dintre noile noastre conținuturi pe care le punem pe YouTube, SoundCloud, Spotify și toate celelalte medii sociale. Știți că o vom face. Vă mulțumesc și vă doresc o zi bună.
Foto: Granița româno-ungară (sursa: Raimond Spekking, CC BY-SA 4.0 DEED)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About The Author
