Klaus Iohannis este un politician din partea de est a UE care se potrivește cu politicienii vest-europenii
Un interviu despre ambițiile politice ale președintelui României, Klaus Iohannis, după încheierea celui de-al doilea mandat, despre importanța pe care o are Iohannis pentru puterile vest-europene, despre poziționarea sa în contextul în care balticii candidează pentru poziții în NATO și UE, despre atitudinea românilor față de el și despre atitudinea diferitelor blocuri politice din politica românească față de el
Gheorghi Markov, BNR, 7 martie 2024
Podul Prieteniei, 9 martie 2024
La 7 martie 2024, în cadrul blocului de comentarii de după-amiază „Ceva mai mult” din cadrul emisiunii Orizont a Radioului Național Bulgar, gazda Gheorghi Markov l-a intervievat pe Vladimir Mitev, redactor al secției române a Radio Bulgaria, despre ambițiile politice ale președintelui României, Klaus Iohannis, după încheierea celui de-al doilea mandat de șef al statului român. Conversația a avut loc în timpul celei de-a doua zile a forumului Partidului Popular European de la București – un semn clar de susținere pentru Klaus Iohannis, care este o figură cheie a partidului român membru al PPE, Partidul Național Liberal.
Vladimir Mitev a explicat că Klaus Iohannis se bucură de încrederea puterilor vest-europene și, în același timp, provine dintr-o țară din partea estică a NATO și a UE, iar acest lucru îi oferă poate unele avantaje pentru funcțiile de candidat est-european la funcția de secretar general al NATO, comisar european pentru apărare sau de Înalt Reprezentant pentru politică externă, pentru că, pe fondul șoimilor baltici privind Rusia, el pare o persoană mai moderată. Conversația a abordat și nemulțumirea elitelor est-europene față de atitudinea vest-europenilor față de ele, precum și atitudinea cetățenilor români față de Iohannis. În final, Vladimir Mitev a făcut o scurtă trecere în revistă a blocurilor emergente în politica românească și atitudinea acestora față de figura lui Klaus Iohannis.
Interviul poate fi urmărit cu subtitrări românești aici:
Congresul Partidului Popular European desfășurat la București a fost încărcat de multe așteptări nu doar pentru formațiunile membre ale Partidului Popular European, ci și pentru elita politică de la București, deoarece această reuniune a avut loc într-un an important din punct de vedere al viitoarelor alegeri din România. Mă gândesc la anul 2024. S-au împlinit aceste speranțe și pentru ce anume s-a căutat sprijinul reprezentanților celei mai mari familii politice din Europa? Răspunsurile la aceste și alte întrebări pe această temă le vom căuta împreună acum în studio cu colegul nostru de la redacția română a Radio Bulgaria, Vladimir Mitev. Știți că el urmărește de ani de zile procesele din viața politică și publică din România. Bună ziua.
Bună ziua.
Așadar, imediat ce a fost anunțată informația că la București va avea loc Congresul Partidului Popular European, europarlamentarii români au spus că acest forum este considerat un semn de solidaritate din partea Uniunii Europene față de România și față de țările care se află în vecinătatea războiului Rusiei din Ucraina. În ce măsură au fost justificate așteptările elitei politice românești pentru acest eveniment al forumului PPE?
Putem constata că la nivel simbolic acest eveniment are cu siguranță o anumită semnificație. În mod cert, a fost adoptată o declarație care a exprimat sprijinul pentru aderarea deplină a României la spațiul Schengen. Adică, teoretic, există un document cu care elitele politice românești se pot lăuda. Acest document a fost aprobat și de partea austriacă.
Totuși, cred că principalul lucru relevant aici este că alegerea Bucureștiului ca locație este legată de figura lui Klaus Iohannis, care anul acesta își încheie al doilea mandat și zece ani de domnie ca președinte al României. Și, în mod clar, Iohannis are anumite ambiții politice sau încearcă să concureze pentru o poziție, ceea ce ar putea merita să vedem care va fi aceasta. Și, din punctul meu de vedere, în această direcție ar trebui să căutăm, în primul rând, răspunsul la întrebarea dumneavoastră: capitalul politic și sprijinul simbolic pe care Iohannis îl primește în calitate de gazdă.
Ați menționat că președintele Iohannis este, ca să spunem așa, principalul beneficiar al acestui forum în ceea ce privește capitalul politic. Recent, a fost anunțată și candidatura sa la funcția de secretar general al NATO. Putem spune care sunt ambițiile politice ale președintelui Iohannis acum, după încheierea mandatului său, și care sunt oportunitățile, calitățile, meritele sale pentru a prelua acum o funcție mai înaltă la nivel european? Adică în noua conducere a noii Comisii Europene.
Există opinii diferite cu privire la măsura în care este cu adevărat realist ca Iohannis să devină, de exemplu, secretar general al NATO. Știm că Mark Rutte este principalul candidat pentru această poziție. El are sprijinul țărilor din Europa de Vest. Dacă nu mă înșel, Europa Liberă România a scris că douăzeci din treizeci și unu de membri NATO îl susțin pe Mark Rutte într-o formă sau alta.
Cu toate acestea, se știe că partea estică a NATO pare să aibă propria opinie și propria înțelegere. Și poate de aceea rolul lui Iohannis devine mai important. Trebuie amintit că guvernarea lui Iohannis în România a fost asociată cu o întoarcere spre Europa de Vest. În mod tradițional, Polonia și România au fost întotdeauna oarecum sincronizate până atunci, dar după ce Iohannis a devenit președinte, Dacian Cioloș și alte figuri care erau mai apropiate de Europa de Vest au venit la putere în România. O mulțime de investiții vest-europene au început să vină în România. Deci se poate face o oarecare presupunere că Klaus Iohannis este acceptabil pentru politicienii vest-europeni. Și poate că acestea sunt legături care au o anumită încredere acumulată de-a lungul anilor și, prin urmare, el poate juca un anumit rol pentru cineva.
Când vorbim despre ambițiile politice ale actualului președinte român, nu pot să nu vă întreb cum anume aceste ambiții politice pe care analiștii le leagă în prezent de postul de secretar general al NATO sau de viitorul comisar pentru apărare, proiect pe care actualul președinte, Ursula von der Leyen, l-a anunțat deja, cum anume arată aceste ambiții politice în contextul publicațiilor Politico, potrivit cărora țările din partea de est a NATO și a Uniunii Europene doresc să aibă, să spunem, un fel de pondere mai mare în distribuția pozițiilor de conducere vestice.
Da, într-adevăr, au fost anunțați posibili candidați veniți din statele baltice. Dacă nu mă înșel, Radoslaw Sikorski ar putea fi un posibil candidat pentru funcția de comisar pentru apărare. Cum ar putea fi Iohannis util în acest caz?
Poate ar trebui să amintesc că la un moment dat, după războiul din Ucraina, a existat din nou această divizare între Polonia și România. În sensul că Polonia a adoptat o linie mai definitivă în ceea ce privește sprijinul militar pentru Ucraina, alături de Marea Britanie. În timp ce Iohannis a vizitat Kievul împreună cu liderii Germaniei, Franței și Italiei. Acestea sunt țări vest-europene care sunt unele dintre cele mai mari investitoare și investitori străini în România. Și, de fapt, chiar și atunci, Iohannis a jucat un anumit rol diplomatic – a arătat că țările vest-europene au sprijin și din partea estică a Uniunii Europene. Și poate că acest lucru este relevant și aici, pentru că statele baltice au o poziție mai acută față de Rusia. Iar Europa de Vest a avut în mod tradițional relații economice destul de bune cu Rusia până înainte de război. Deci, poate că Iohannis ar putea fi un fel de figură care este acceptabilă – pe de o parte, vine din est, pe de altă parte, are încrederea țărilor din Europa de Vest, ceea ce vedem că se manifestă în cadrul forumului PPE de la București.
Dar, de asemenea, în unele dintre țările est-europene, pare să existe încă sentimentul că există prejudecăți împotriva lor din partea marilor puteri din Europa de Vest. Această întrebare poate fi luată și în contextul a ceea ce am spus – cât de probabil este ca președintele României să fie secretar general al NATO sau, eventual, comisar pentru apărare în viitor în noua Comisie Europeană, atunci când aceasta se va forma după alegeri?
De mult timp, a existat această diviziune între vechea și noua Europă și, de fapt, noua Europă. De obicei, este o regiune care are influență din partea Europei de Vest, dar are și influență din partea SUA, a Rusiei și din alte locuri. Și, în acest sens, există în mod evident unele diferențe în ceea ce privește influențele și profilul pe care îl au țările din regiunea noastră în comparație cu cele din Europa de Vest. Mai ales noi, ca bulgari și români, ne putem gândi probabil și la motivul pentru care, din moment ce se presupune, pe bună dreptate, că aparținem spațiului Schengen, au fost stabilite noi condiții. Așadar, această problemă de încredere și de diferențe există în mod clar într-un fel și trebuie să fie depășită. Și o simplă numire a cuiva ca Iohannis ar putea, teoretic, să depășească această problemă? Probabil că nu.
Până acum, am vorbit despre președintele Klaus Iohannis ca despre o figură care se potrivește potențial profilului puterilor vest-europene din Uniunea Europeană, ca cineva care reprezintă în același timp o țară din partea de est a Europei. Cum apreciază însă cetățenii români cele două mandate ale actualului lor președinte?
Am avut ocazia să mă aflu în România, la București, chiar în momentul în care Iohannis a fost ales pentru primul său mandat, în 2014. Victoria sa a fost rezultatul unei mobilizări fără precedent. Îmi amintesc mulțimile jubilând în centrul Bucureștiului atunci când a câștigat, cu sloganurile „Un alt fel de politician” și „România lucrului bine făcut”. Adică, a folosit capitalul de a fi etnic german și de a avea un nume bun în România.
Ceea ce s-a întâmplat ulterior a fost descris de mulți oameni din România ca fiind o dezamăgire. Se critică faptul că în timpul său corupția a crescut semnificativ. Există critici că pur și simplu nu a făcut nimic substanțial ca inițiativă politică. Există critici că nu se pricepe la comunicare. Ca urmare a sumei multor nemulțumiri, rata sa de aprobare este acum destul de scăzută. Am văzut rapoarte care spun că rata de aprobare este de 20%. Există rapoarte care spun că este chiar mai mic.
Așa că nu ar trebui să ne surprindă faptul că există și investigații asupra unor aspecte ale activității sale ca șef de stat – de exemplu, o eventuală casă pe care ar putea să o renoveze în acest moment cu bani de la stat, un palat în care se va refugia după ce va părăsi funcția de la Palatul Cotroceni, sau zborurile sale, care sunt, din câte se știe, cu companii private și pentru sume care nu sunt declasificate în acest moment.
Am menționat deja ascultătorilor noștri că 2024 va fi un an electoral important pentru România. Pe lângă europarlamentare, în România se va vota pentru autoritățile locale, pentru parlament și pentru președinte. Este complicat. Permiteți-mi să vă rog să cer să pictați pe scurt acest tablou politic. Care credeți că sunt principalele blocuri politice din țară în acest moment, care încep poate deja, treptat, să câștige încrederea alegătorilor lor? Și ce părere au aceste blocuri politice despre moștenirea lăsată de actualul președinte? Pentru că acest lucru, la rândul său, va determina ce candidați vor fi desemnați pentru aceste alegeri.
Vedem că au apărut mai multe blocuri în politica românească. Unul dintre aceste blocuri este, de fapt, literalmente, blocul lui Klaus Iohannis. Este vorba de combinația dintre Partidul Social Democrat, Partidul Național Liberal, care sunt în prezent la putere. Evident, ei mizează pe faptul că sunt opțiunea europeană pentru România. Au susținere, așa cum vedem la nivel european cu acest forum care are loc în acest moment. Și poate că acesta va fi jocul lor – cine nu vrea să voteze suveraniștii, adică extremiștii, să voteze stabilitatea, pentru că asta reprezintă și Iohannis – o stabilitate în fața războiului din Ucraina.
Există blocul suveranist, care este eterogen. Are un partid dominant – Alianța pentru Unirea Românilor, dar mai sunt și alte partide mici, și ele uneori fuzionează cu acest partid mare, alteori se separă. Partidele din acest bloc au diverse certuri interne, dar aceasta este opțiunea suveranistă. Suveraniștii sunt o forță care este împotriva lui Iohannis. Ei se folosesc de orice ocazie pentru a-l critica.
Există un al treilea bloc care este, de asemenea, eterogen, dar, în general, aceștia sunt oamenii care poate că nu sunt tocmai mulțumiți de tendința lui Iohannis, dar nu sunt nici de partea sovereniștilor. În momentul de față, în general, aceasta este tendința, care este unificarea Uniunii Salvați România, care este un partid macronist, a oamenilor lui Ludovic Orban, care este un politician conservator, și a oamenilor lui Traian Băsescu, care sunt unioniști.
În general, încă nu s-a spus nimic despre cum vor evolua procesele din viața politică a României. Și da, sănătate și viață, vă vom invita din nou să urmăriți procesele din țara vecină. Vă mulțumim! Acesta a fost comentariul colegului meu de la redacția română a Radio Bulgaria, Vladimir Mitev, în minutele trecute. Împreună cu el, am încercat să analizăm care au fost așteptările Bucureștiului în legătură cu congresul Partidului Popular European desfășurat în capitala României și dacă acestea au fost justificate. A fost un forum de partid care, așa cum ați aflat și din discuția cu Vladimir Mitev, a fost încărcat de multe așteptări politice în partea română.
Foto: Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, vorbește la congresul Partidului Popular European de la București 2024 (sursa: YouTube)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About The Author
