Sergiu Mișcoiu: Amestecul ideologic al AUR generează mobilizare
O discuție despre ideologiile diferite care construiesc fața politică a partidului AUR, despre relațiile sale cu bisericile protestantă și Biserica Ortodoxă Română și despre mesajele de stânga ale acestui partid
Sergiu Mișcoiu este un cercetător român, profesor de științe politice la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, director al Centrului de Cooperare Internațională din cadrul Universității Babeș-Bolyai și director al Centrului de Studii Africane (Cestaf).
Evoluția și ideologia partidului AUR
Domnule Mișcoiu, stăm de vorbă despre fenomenul AUR și ultimele evoluții în această tendință politică din România. Ce se întâmplă acum cu Partidul AUR în sens electoral și ce se întâmplă în termeni de ideologie?
Alianța pentru Unire a Românilor este un partid format recent – la începutul anului 2020. Este un partid care a evoluat spectaculos, așa cum știm, între alegerile locale din toamna anului 2020 și alegerile generale din iarna anului 2020 a crescut de la aproximativ unu la sută la aproximativ 9 la sută. Și, într-adevăr, merită o analiză mai detaliată, analiză pe care de altfel am încercat să o fac și eu și alți colegi în diferite articole apărute în 2021 și mai ales 2022.
AUR este un partid bazat pe trei piloni. Este un pilon pe care îl putem numi ultraconservator. Și acest pilon vine din Coaliția pentru Familie, acea asociație de asociații care a organizat campania pentru referendumul din 2018, în cadrul căruia întrebarea principală a fost cea legată de modificarea Constituției, în vederea specificări faptului că o căsătorie poate avea loc doar între un bărbat și o femeie. Un referendum care a eșuat datorită numărului mic de participanți sub pragul de 30 la sută, numărul de participanți fiind undeva la un pic peste 20 la sută. Acesta este primul pilon, această coaliție ultraconservatoare care grupează lobby-uri neoprotestante finanțate din Statele Unite ale Americii, dar și lobby-uri ortodoxe, care s-au mobilizat și au fost extrem de dezamăgite și frustrate de rezultatul referendumului în 2018.
În afara acestui nucleu dur, avem un al doilea nucleu, cel al unioniștilor. În special aici îl avem pe George Simion, care a manifestat în ultimii ani un mesaj foarte dur în favoarea alipirii Republicii Moldova la România. Și acest mesaj a reușit să cucerească o parte din electoratul din Moldova, dar și să mobilizeze o bună parte din diaspora românească.
Este și un al treilea pilon, un pilon care este ceva mai eteroclit. El este reprezentat de cei care au fost mobilizați de restricțiile împotriva Covid din timpul pandemiei, dar și de cei care au denunțat sistemul opresiv, între ghilimele, care vaccinează în masă și care impune limitări împotriva libertății individuale și colective. Și această mișcare este prezentă în acest partid. O reprezentare importantă o au și bisericile, în special mediile neoprotestante, radicale, dar și ortodoxe radicale, cele care au gravat interdicțiile în timpul pandemiei și au avut chiar și o serie de neplăceri cu organele de ordine în acest sens. Iar acest nucleu, care la vremea respectivă era condus de doamna Șoșoacă, care astăzi nu mai este parte a AUR, dar care a militat activ în această direcție, a reușit să adune un electorat ceva mai dispersat, mai eteroclit, dar destul de radicalizat de evenimentele de pe parcursul anului 2020.
Acești trei piloni ai AUR s-au combinat și au reușit să genereze o masă contestatară cu accente ultraconservatoare, pe de o parte, cu adresabilitate și cu un vocabular foarte larg și cu elemente de modernitate în comunicare, pe de altă parte, în special dacă ne referim la platforma unionistă și, în general, la comunicarea lui George Simion, rezultatul fiind acela că în alegerile din decembrie 2020 a obținut 9 la sută, dar apoi, pe tot parcursul anului 2021 și parțial în anul 2022 au înregistrat o creștere în sondaje. Astfel, astăzi avem ultimele sondaje care plasează AUR ca a treia forță politică a țării, undeva la peste 15% din din voturi, talonând uneori Partidul Național Liberal în momentele în care acesta este cotat cu mai puțină încredere în opinia publică. Practic, avem toate ingredientele unui succes electoral, care, desigur, va trebui confirmat în 2024. Mai este mult până atunci, dar care în momentul de față promite destul de mult.
Relația între AUR și Biserica Ortodoxă Română
Care e legătura între AUR și Biserica Ortodoxă Română și cum se explică această alianță, poate surprinzătoare în unele sensuri, între neoprotestanți și ortodocși?
Oficial, nu există niciun fel de legătură între Biserica Ortodoxă Română ca instituție și AUR, însă avem în interiorul Bisericii Ortodoxe Române o mobilizare, în special în zona preoților conservatori, care a fost eficientă în timpul campaniei electorale din 2020, dovadă fiind faptul că în acele comunități, aici vorbim de diaspora, unde lucruri sunt foarte vizibile, dar și multe zone din România propriu-zisă, unde preoții ortodocși au avut o influență mai mare și în special preoții ortodocși radicalizați, au avut o influență mai mare. Acolo AUR a obținut scoruri peste media pe care au obținut-o pe țară, chiar dublându-și scorurile, chiar dacă în mod oficial poziția Bisericii este aceea de a se distanța de AUR și s-a văzut mai multe ori că purtătorul de cuvânt al BOR s-a exprimat în acest sens spunând că Biserica este neutră din punct de vedere politic. Totuși, avem o serie de ierarhi locali ai Bisericii care au dat semnale în favoarea AUR și avem mai ales în multe comunități preoți care, în mod deschis, acumulând frustrările din timpul pandemiei. Ei au considerat că aceasta este soluția pentru a da o lecție sistemului care nu a protejat deloc interesele Bisericii, în opinia lor. Prin urmare, avem o dată o convergență, îi spunem între ghilimele, ”naturală”, în anumite zone și în anumite straturi ale Bisericii Ortodoxe Române. Această convergență și mesajul Alianței pentru Unitatea Românilor este probată prin cercetări de teren. Am fost printre cei care au avut ocazia să realizeze asemenea cercetări pe teren. Pe de altă parte, avem însă și o dimensiune ecumenică AUR, la fel cum s-a întâmplat cu Coaliția pentru Familie, din care AUR își trage sprijinul într-o bună măsură.
Cum spuneam, AUR a mai încercat să aibă o dimensiune nu doar ortodoxă, ci și multi-religioasă, în special să intre în acele medii neoprotestante care sunt nemulțumite de modalitatea în care partidele tradiționale sprijină platformele conservatoare, platformele anti-minorități sexuale, platformele anti-avort, pro-familia tradițională și așa mai departe. Și în acest sens, AUR a avut candidați care au dat mesaje de acest gen, a avut candidați care fac parte din biserici evanghelice neoprotestante, are mai mulți aleși care sunt din aceste medii confesionale, înrădăcinați în special în zona de vest a României, Bihor, Arad, dar și în Suceava, de exemplu, și care, desigur, nu găseau în mesajul AUR nicio incompatibilitate în măsura în care agenda conservatoare impune teme care să meargă în direcția dorită de ei este mai importantă, este percepută ca fiind mai importantă decât competiția, care este și ea tradițională între Biserica Ortodoxă și bisericile neoprotestante, care sunt tot mai capabile să preia o serie de credincioși din rândurile ortodocșilor.
De ce nu există de fapt o incompatibilitate între cele două? Pentru simplul fapt că Biserica Ortodoxă are totuși o majoritate extrem de largă, chiar dacă a mai pierdut din credincioși în favoarea unor biserici neoprotestante și știe că nu poate mobiliza în același fel și același tip de resurse pe care îl mobilizează unele biserici neoprotestante radicale, spre exemplu evangheliști sau penticostali. Și de aceea cred că, strategic vorbind, merg mai degrabă pe linia aceasta a completării reciproce decât pe un război de uzură care le-ar scădea șansele. Această strategie s-a dovedit câștigătoare. Vedem că pe această platformă cele două plantări neoprotestante și Ortodoxia au reușit să prospere.
AUR și unionism
Sunt și alte contradicții care se pot vedea în ceea ce face AUR, de exemplu, oficierea unui partid unionist. Dar scorul acestuia la alegerile parlamentare din Republica Moldova a fost foarte redus, iar în același timp liderul AUR, George Simion, a vrut ca România să oprească finanțarea pentru statul moldovean. Cum se explică aceste lucruri?
AUR este partid unionist pentru a face rost de voturile moldovenilor la alegerile din România. Și aceasta a fost strategia. Se plasa cumva în continuitate și a pescuit mai ales pe teritoriile Partidului Mișcarea Populară, care, bazat pe popularitatea lui Traian Băsescu, a reușit de multe ori să aducă voturile moldovenilor pentru această mișcare. Anterior, desigur, și Partidul Democrat Liberal al lui Traian Băsescu, reușea același lucru. Astfel, a încercat cumva să intre pe același segment politic-electoral, însă AUR, de asemenea, dorea să se individualizeze și nu a putut să facă parte din Partidul PAS, din partidul Maiei Sandu, cu care se afla în incompatibilitate, fiindcă vectorul său nu era unul pro-european, ci din contră, unul mai degrabă naționalist, Intrând în concurență cu PAS.
De fapt AUR, este până la urmă în Republica Moldova o victimă a PAS. Succesul mare pe care l-a avut PAS la alegerile parlamentare precedente a făcut ca AUR să fie marginalizat în Republica Moldova și să nu aibă succes electoral. De asemenea, AUR este într-o relație și s-a speculat mult în acest sens, cel puțin ambiguă, cu discursul care vine pe filieră rusească și în special pe discursul mai degrabă de inspirație dughinistă. AUR este un partid eurosceptic, cu o serie de mesaje care sunt îndreptate împotriva valorilor liberale ale Uniunii Europene și asta este limpede din programul acestuia. Apropierea față de o platformă dughinistă care s-ar aplica mediului est-european ortodox este cumva naturală și, deși nu există decât speculații în acest sens, vectorul său rusesc pare să fie sau tropismul rusesc al AUR confirmat de acțiunile acestuia. Tocmai din acest motiv, AUR nu este atât de critic cu Rusia lui Vladimir Putin și, în același timp, nu este atât de dornic să sprijine eforturile de război ale Ucrainei, guvernul de la Chișinău fiind adversarul său politic.
Până la urmă, fiindcă viața parlamentară a AUR în Moldova a fost anulată din fașă de existența PAS care nu a lăsat nimic să crească în zona aceasta pro-occidentală, a determinat dorința AUR de a face astfel încât nimic din proiectul Maiei Sandu să nu reușească și deci Republica Moldova să nu beneficieze de sprijin.
De fapt, dacă este să punem lucrurile în contextul lor corect, e mai degrabă un fel de unionism agresiv prin care Republica Moldova se va dovedi că este incapabilă să se guverneze, singura soluție fiind să fie preluată de România. Mai degrabă, acest tip de mesaj îl putem deduce din comportamentul politic al AUR decât decât din altceva. Încă o dată, este și logic și intuitiv, probabil foarte corect să credem că există o filieră rusească care sprijină AUR, însă până acum nu cred că au existat dovezi ineluctabile în spațiul public care să sprijine această afirmație.
AUR și acțiunile sale de ”stânga”
O altă contradicție legată de AUR este că aurul a fost prezent la mai multe proteste sindicale și de asemenea a propus în Parlament legătura între coșul minim de consum și salariul minim. În ce măsură se poate vorbi despre AUR că e un partid de stânga?
În România, partidele care au mers pe culoarul extremei drepte au fost foarte rar partide ultra-neoliberale sau partide ale unei elite neo-aristocratice, neo-burgheze îndreptate împotriva maselor populare. Din contra, datorită specificului românesc, cu o populație rurală destul de mare și cu un grad de sărăcie destul de ridicat, inclusiv în zona urbană, partidele care au mers pe culoarul extremei drepte au fost obligate ca, din perspectiva discursului socio-economic, să practice mai degrabă un discurs pe care l-am putea califica drept de stânga sau chiar radical de stânga, în sensul includerii unor măsuri populiste de sprijinire a celor aflați în dificultate, speculând, desigur, la ambientul neoliberal din țările est-europene și foarte prezent și în România – faptul că aceste persoane din păturile defavorizate sunt prea puțin luate în considerare și programele sociale sunt încă rudimentare în țara noastră. Astfel că acest mesaj al AUR vine, desigur, dintr-un calcul oportunist pe o configurație a României în care există mulți oameni aflați în nevoie, cu frustrări, care sunt frustrări sociale, cărora AUR le adaugă frustrările identitare, frustrările legate de tipul de guvernare și locul României în spațiul regional și continental. Ceea ce face ca acest cocktail să fie unul mai degrabă multipolar. Din perspectivă ideologică, noi putem să calificăm AUR ca un partid de extremă dreapta, așa cum putem califica și partide asemănătoare din Occident, dar în același timp trebuie să ținem seama de specificul extremei drepte în spațiul est-european, care din perspectivă socio-economică este mult mai apropiat de discursurile radical socialiste, să spunem așa, decât de alte tipuri de discursuri.
Amestecul ideologic al lui AUR
Să conchidem încă odată cu ideologia AUR, pentru că într-adevăr este un amestec. Se poate sesiza și influența protocronismului în ea. Este unionism, cum am vorbit. Este legătură cu religia ortodoxă și poate mai mult, inclusiv anti-occidentalism, antivaccinism… Cum apreciați acest amestec? Cât de viu este el în spațiul politic românesc?
AUR a beneficiat de o oportunitate electorală în anul 2020. Tocmai de aceea, această compoziție eteroclită pe care o are din perspectivă ideologică nu a fost atât de convingătoare. Acum trebuie să spunem că, în România, partidele politice au o ideologie slabă. Partidul Social Democrat nu este un partid cu adevărat de stânga, așa cum Partidul Național Liberal nu este cu adevărat un partid de dreapta și prin multe idei și configurații spațiul ideologic este mult mai puțin coerent decât în alte zone, mai ales din Europa Occidentală sau Europa nordică, astfel încât prezența unor bagaje ideologice multiple, așa cum spuneați, începând cu protocronismul, toate teoriile conspirației amestecate cu dacomanii și cu dorința de a rescrie trecutul pentru a arăta cât de vechi, ancestral, poate chiar mitic, este poporul român și cât de îndreptățit este el, din acest motiv, să stăpânească această parte a Europei. Amestecurile acestea de fervoare religioasă, fie neoprotestantă, fie ultra-ortodoxă, cu frustrări majore legate de situația financiară, socială a unor cetățeni, tot acest cocteil cred că este destul de ușor integrabil în logica aceasta de partid de extremă dreapta. Dar dacă înțelegem faptul că partidele de extrema dreaptă nu au pescuit, electoral vorbind, și nu s-au hrănit, ideologic vorbind, doar din această zonă a unei drepte ultra conservatoare, rigoriste, ci, din contră, față de partidele dreptei conservatoare clasice, pe care le găsim în multe părți ale lumii și le-am găsit de-a lungul timpului și la noi, partidele de extremă dreapta au fost întotdeauna capabile să mobilizeze franjurii electorale mult mai largi și să susțină un discurs ideologic care, aparent, este cumva auto-contradictoriu, dar care reușește să creeze o sinteză ce le permite să-și lărgească mult sfera de cuprindere în vederea mobilizării alegătorilor în favoarea lor.
Abonați-vă la canalul din YouTube al Cross-border Talks! Urmăriți pagina de Facebook și Twitter a mediei! Cross-border Talks are și un canal în Telegram!
About The Author
